Piatra Neamţ, la mica Unire: De bucurie, Manoil Halunga din Valea Viei şi-a dat foc la casă

La aflarea veştii că şi la Bucureşti a fost ales domn Alexandru Ioan Cuza – fusese ales la Iaşi la 5 ianuarie 1859 – în seara zilei de 24 ianuarie, un pietrean cuprins de mare entuziasm, ilustrul institutor Manoil Halunga din cartierul Valea Viei, şi-a dat foc vechii sale case. La Piatra Neamţ, toată noaptea de 24 ianuarie lumea a stat în stradă manifestând zgomotos şi jucînd hora unirii. Gestul lui Halunga a venit dintr-un entuziasm de moment, dar poate fi interpretat şi ca fiind o reluare a unui ritual la români care trebuia să pecetluiască un asemenea eveniment măreţ.

Nicolae Iorga a avenit la Piatra Neamţ pentru a o omagia pe Elena Cuza

După 50 de ani, în 1909, au fost organizate mari festivităţi la Piatra Neamţ, care au atins apogeul pe strada Ştefan cel Mare, la locuinţa Doamnei Elena Cuza şi în prezenţa acesteia, care, fiind stabilită aici de câţiva ani, a primit omagii naţionale. Au venit atunci la Piatra Neamţ şi delegaţii din ţară pentru a omagia pe cea care a fost soţia domnitorului care a făcut mica Unire. Evenimentul este consemnat chiar de Nicolae Iorga, sosit în acea vreme la Piatra Neamţ: „Pe Doamna Elena am văzut-o în zilele serbărilor amintitoare ale Unirii. Întovărăşeam două studente ale Universităţii din Bucureşti care veneau să-i înfăţişeze o adresă de omagiu din partea colegelor lor. (…) Când una dintre fete îi ceti, cu emoţia ce şi-o poate închipui oricine, rândurile de închinare, Doamna se ridică, sprijinindu-se greu pe bietele mâini bătrâne, care făcuseră odată atâta bine şi care tremurau slăbite în mânecile de lână neagră. O vedeam acum limpede: era o femeie micuţă de stat, foarte delicată, pe care o simţeai însă că putuse sta odinioară alături de un Domn – şi ce domn! Când se auzi pomenindu-se numele şi faptele aceluia pentru care avusese toată iubirea femeii şi o iertare pe care puţine o pot da, privi undeva, departe, unde mergea şi gândul tuturor celor de faţă. Apoi, în arcuitura de jos a orbitei adânci, o lacrimă mare se strecură încet. După patruzeci de ani, ea putea să plângă încă pentru dânsul. Când cetirea adresei se isprăvi, auzii aceste cuvinte de mulţămire, pe care le întovărăşea un adevărat gest de suverană: Să trăiască România tânără!” Elena Cuza a murit la Piatra Neamţ câteva luni mai târziu, la 2 aprilie 1909.

V. A. Urechia a contribuit, de la Paris, la mica Unire

Puţini ştiu că un ilustru nemţean, V. A. Urechia (1834-1901), a contribuit, printre mulţi alţi contemporani, la realizarea Unirii de la 24 ianuarie 1859. Fiind student la Paris, în vremea desfăşurării lucrărilor Congresului celor şapte puteri europene pentru încheierea păcii de după Războiul Crimeii (1856), congres care a luat în dezbatere şi problema Unirii Principatelor Române, a editat un ziar în limba franceză (ce dezbătea această problemă) şi a vizitat pe toţi delegaţii la congres, expunând dreptul românilor de a se uni şi importanţa evenimentului pentru Europa. Spre bucuria tuturor românilor, acţiunile lui au avut o remarcabilă eficienţă.