tieetiţia „Votaţi pentru menţinerea religiei în şcoli” atrage atenţia asupra încălcării prevederilor Legii educaţiei, care asigură dreptul elevilor de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
O petiţie lansată recent în mediul virtual, care cere menţinerea religiei în trunchiul comun, a strâns un număr record de 15 mii de semnături. Petiţia a fost lansată ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, din data de 12 noiembrie 2014, prin care se aminteşte faptul că religia este o materie opţională. Dacă până acum ora de religie se accepta din oficiu, se pare că, începând din anul şcolar viitor, părinţii vor fi nevoiţi să-şi exprime acordul scris pentru participarea copiilor lor la orele de religie. Autorii petiţiei atrag, însă, atenţia asupra faptului că, prin această decizie, se încalcă prevederile Legii educaţiei, care asigură dreptul elevilor de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
„Scoaterea religiei din trunchiul comun al sistemului de învăţământ din ţara noastră echivalează cu scoaterea religiei din şcoli, deoarece statutul de disciplină opţională ar transforma-o într-o materie periferică şi obscură, aflată la discreţia conducerii unei şcoli. Astfel se încalcă dreptul la cunoaştere, la libera dezvoltare a personalităţii umane, nesocotind progresele ştiinţei, care bat la uşa spiritului religios uman. Intenţia izolării religiei de educaţie, concretizată prin scoaterea Religiei din trunchiul comun, provoacă o limitare, o marginalizare a spiritului uman, un atentat la educaţia tinerilor, potrivit unor interese politice, fapt condamnat chiar de art. III, litera n (principiul independenţei de ideologii, dogme, curente politice). Ca prioritate naţională, învăţământul este orientat pe valori, iar valoarea religioasă depăşeşte consensul axiologic social prin fundamentarea divină a moralităţii. Pentru adolescentul actual, scârbit de formalisme tradiţionale şi imperative sociale relativiste, fundamentul divin al Legii este o perspectivă salvatoare într-o societate dezorientată aflată în plină criză morală şi economică. Aşadar este o datorie morală a Statului român de a păstra educaţia religioasă în şcoală”, se arată în textul petiţiei.
Dezbaterile din ultima vreme pe marginea scoaterii religiei din curricula şcolară ridică mari semne de întrebare asupra direcţiei în care se îndreaptă învăţământul nostru, dar şi societatea românească, în ansamblul ei. Dacă prezenţa icoanelor în şcoli este catalogată de reprezentanţii asociaţiilor secularist-ateiste drept “o discriminare în spaţiul public”, iată că aceleaşi voci, dublate de punctele de vedere ale unor politicieni, fac astăzi presiuni, mai mult ca oricând, pentru ca religia să fie materie opţională, fără a se mai regăsi în trunchiul comun.
După 45 de ani în care Biserica a fost supusă terorii ideologice, societatea românească se confruntă cu un nou val de ateism, promovat prin intermediul campaniilor mediatice instrumentate de organizaţii cu un vădit caracter anti-naţional. O lupta acerbă se duce împotriva fiinţei şi tradiţiilor poporului român, pe frontul familiei ortodoxe, al inocenţei copiilor noştri, al conştiinţei noastre naţionale şi religioase.
Primele şcoli au funcţionat în biserică
De-a lungul timpului, Biserica a ridicat școli, fundații spitalicești, a făcut acte de caritate, a acordat burse, participând direct la istoria acestui neam, prin îngrijirea sufletelor și asistență socială, prin lupta pentru emanciparea națională acolo unde românii au fost oprimați. Că Biserica a avut o contribuţie importantă în promovarea culturii şi învăţământului românesc, o ştim cu toţii. Mitropolitul Varlaam (1580-1657) a înfiinţat, în colaborare cu domnitorul Vasile Lupu, prima tipografie din Moldova, la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, unde va tipări şi cărţile sale cele mai valoroase. Este autorul „Cazaniei”, lucrare de căpătâi care conţine primele versuri în limba română, şi a unor scrieri teologice polemice, tot în limba română.
Mitropolitul Dosoftei (1624-1693), mitropolit al Moldovei, poet şi traducător, a rămas cunoscut peste veacuri datorită “Psaltirii în versuri”. Mitropolit Antim Ivireanul a tipărit a numeroase cărţi de cult în limba română (Psaltire, Liturghier, Ceaslov, Molitfelnic etc.). Tot Mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi desăvârşit introducerea limbii române în toate slujbele bisericii şi de a crea o limbă liturgică românească, folosită în mare parte şi astăzi. Şi lista mitropoliţilor cărturari care au influenţat decisiv învăţământul şi cultura poporului nostru poate continua.
De asemenea, cea mai veche școală românească, atestată istoric la 1495, se afla în Șcheii Brașovului, la Biserica Voievodală „Sfântul Nicolae”. Aşadar, primele şcoli au funcţionat chiar în biserică, iar a rupe şcoala de biserică reprezintă un act fără precedent în istoria culturii europene şi mondiale, aşa cum conchid autorii petiţiei privind menţinerea religiei în şcoli: „Reparând această bifurcaţie fatală după Revoluţia din 1989, vocea poporului, ca voce a Statului şi a Bisericii, a readus religia în şcoală, aşa cum a existat secole neîntrerupte. Elevii nu refuză predarea religiei în şcoli, ci o prezintă ca pe o necesitate. În perioada adolescenţei (anii de liceu), tinerii trec prin unele crize spirituale şi existenţiale, care pot avea repercusiuni grave atât asupra individului, cât şi a societăţii. Ei trăiesc o dramă şi în acest moment ei au nevoie de răspunsurile religiei care îi încurajează şi îi motivează în viaţă. Nu trebuie lăsaţi în braţele anti-culturii, pornografiei, violenţei, drogurilor, alcoolismului etc. Ei devin pe zi ce trece mai greu de stăpânit, iar unii adolescenţi realizează că nu se mai pot controla. Educaţia are o nevoie imperioasă de credinţă, ca de un element de bază al oricărei acţiuni didactice.
În consecinţă, este de neadmis ca elevii să facă o cerere prin care să participe la o oră care li se cuvine. Religia nu trebuie scoasă din trunchiul comun, deoarece face parte din trunchiul existenţei umane. Și este aberant să revenim la condiţiile comunismului despre care credeam că tocmai am scăpat!”
Irina NASTASIU