Expoziţia „Colecţia regală de argint şi metal comun a Muzeului Naţional Bran” poate fi vizitată până pe data de 18 februarie 2015
Săptămâna trecută, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la înfiinţarea Muzeului de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ, a avut loc, la sala de expoziţii temporare a muzeului, vernisajul expoziţiei „Colecţia regală de argint şi metal comun a Muzeului Naţional Bran”, prezentată de dr. Mihaela Cristina Verzea şi dr. Narcis Dorin-Ion.
Colecţia de argint şi metal comun a Muzeului Naţional Bran, de o mare diversitate tipologică, se constituie din câteva sute de piese reprezentative pentru arta prelucrării metalelor în atelierele ruseşti, germane, englezeşti, orientale, persane, atelierele transilvănene şi din Ţara Românească, începând din secolul al XV-lea şi până în deceniul III al secolului XX. O mare parte a acestor piese de patrimoniu pot fi admirate, până pe data de 18 februarie 2015, la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ, într-o expoziţie care grupează peste 130 de obiecte ce recompun o istorie a artei prelucrării metalului pe parcursul a peste cinci secole. Exponatele au fost selectate pe criterii de reprezentativitate, după varietatea formelor, bogăţia decorativă, precum şi diversitatea atelierelor în care au fost realizate. Principala creatoare a colecţiei castelului Bran a fost Regina Maria, ceea ce oferă garanţia calităţii şi însemnătăţii acestei expoziţii temporare. Despre valoarea şi importanţa exponatelor, dar şi despre soarta patrimoniului aflat în colecţia Muzeului Naţional Bran am vorbit cu muzeograful Mihaela Cristina Verzea, şef de secţie în cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ şi curator al expoziţiei.
Rep.: Ce obiecte conţine expoziţia de faţă?
Mihaela Verzea: Expoziţia conţine, în principal, cele mai reprezentative piese de argint şi metal comun din colecţia Muzeului Naţional Bran. Până în 2009, majoritatea pieselor se aflau în expunerea permanentă a Castelului Bran, însă după ce castelul a intrat în proprietatea lui Dominic de Habsburg (fiul arhiducelui Anton de Habsburg şi al Principesei Ileana a României n.n.), patrimoniul mobil a mers la Muzeul Vămii Medievale – o clădire aflată la baza castelului – unde s-a deschis o expoziţie permanentă. Spaţiul însă este foarte mic, astfel încât marea majoritatea a obiectelor din colecţia „Argint şi metal comun” au ajuns în depozitele Muzeului Naţional Bran. De aceea, expoziţia de la Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ reprezintă o ocazie rară pentru ca aceste piese să poată fi admirate de publicul nemţean, mai ales că, din păcate, în mai puţin de un an, clădirea Vămii va intra tot în proprietatea lui Dominic de Habsburg, soarta acestor obiecte fiind necunoscută…
Rep.: În ce constă valoarea obiectelor expuse?
M.V.: Sunt obiecte vechi, de secol XV-XVI, reprezentative pentru arta prelucrării metalului, fie argint, fie metal comun, care provin din ateliere foarte diverse. Valoarea lor constă în faptul că au fost colecţionate de Regina Maria, în principal, dar şi de ceilalţi membri ai Casei Regale. După dispariţia Reginei Maria, în 1938, Castelul Bran va rămâne moştenire Principesei Ileana, fiica Reginei Maria, aceasta din urmă rămânând în castel până în 1947. Principesa Ileana nu a locuit, însă, în castel, ci în casele Vămii Medievale, acolo unde astăzi se află patrimoniul mobil al Castelului Bran.
Rep.: Cum se reflectă pasiunea de colecţionar a Reginei Maria în expoziţia de faţă?
M.V.: Printre piesele expuse se numără, spre exemplu, şi obiecte de uz personal, lucrate în argint, unele dintre ele purtând şi monograma reginei. Sunt expuse, de asemenea, şi obiecte de cult, foarte valoroase, lucrate în ateliere din Ţara Românească: agheasmatare din argint, foarte spectaculoase, obiecte de cult lucrate în atelierele ruseşti din Moscova, cruci sau icoane de secol XIX, realizate din bronz emailat şi sidef. Impresionante sunt şi obiectele de artă decorativă, de secol XVIII, care provin din ateliere orientale, cum ar fi ulcioarele sau urnele lucrate în ateliere chinezeşti. Se regăsesc şi obiecte de mari dimensiuni, realizate din aramă şi alamă, obiecte menţionate, de altfel, în memoriile Reginei Maria, care decorau casele şi reşedinţele sale preferate. Foarte interesantă este colecţia de chei, care face parte tot din fondul regal de secol XV – XVIII. Cheile sunt realizate în stiluri diferite, caracteristice secolelor menţionate, evidenţiind chiar o istorie a artei prelucrării metalului. Regina Maria avea această pasiune de a-şi decora interioarele cu obiecte de metal, obiecte de argint, de porţelan sau ceramică.
Rep.: O altă colecţie interesantă este reprezentată de piesele de cositor…
M.V.: Piesele de cositor aflate în colecţia Muzeului Naţional Bran provin chiar din perioada de maximă înflorire a acestui meşteşug, adică secolele XVII – XVIII, din ateliere transilvănene. În ţara noastră, la Sighişoara şi la Braşov funcţionau asemenea bresle ale cositorilor. Este vorba despre obiecte funcţionale, utilitare, dar şi obiecte ceremoniale. Avem, în expoziţie, un astfel de platou de logodnă, realizat de un meşter braşovean, la început de secol XVIII. Cea mai mare parte a colecţiei de cositor se află la Muzeul Naţional de Artă a României, însă piese foarte importante se află şi la Sibiu şi Braşov. Interesant este că aceste piese din cositor existente în expoziţia noastră provin şi din perioada de sfârşit de secol XIX. Acestea erau obiecte pur decorative, unii meşteri preluând modelele din perioada de maximă înflorire, de secol XVII – XVIII. Treptat, cositorul a fost înlocuit cu piesele de sticlă şi porţelan, care erau mult mai ieftine. Astfel, argintăria clasei de mijloc va dispărea spre sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Rep.: Valoarea colecţiei nu poate fi pusă la îndoială. Care credeţi că va fi soarta acestor obiecte de patrimoniu, aflate, în momentul de faţă, în depozitele Muzeului Naţional Bran?
M.V.: Sunt convinsă că se va conştientiza valoarea acestor obiecte, iar soarta lor va fi una bună. Aceste obiecte pot, spre exemplu, reîntregi colecţiile regale care se află la Muzeul Naţional Peleş, la Muzeul Naţional de Artă a României sau la Muzeul Naţional de Istorie a României, pentru că, în fond, mare parte din patrimoniul regal este găzduit în aceste colecţii muzeale publice. Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi de faptul că ceea ce vedem în această expoziţie reprezintă o frântură din ceea ce exista în 1948, când reşedinţele regale au fost naţionalizate. A fost şi cazul Castelului Bran, cele 6000 de obiecte de patrimoniu care se mai păstrează astăzi reprezentând doar o mică parte din patrimoniul existent în anul 1948. Foarte multe lucruri de valoare au fost atunci furate, aşa cum s-a întâmplat foarte aproape de noi, la Bicaz. Am avut ocazia să cercetez istoricul reşedinţei regale de la Bicaz, care în acte apare ca fiind Casa Administraţiei Domeniului Coroanei de la Bicaz. Am studiat inventarele din 1938 şi 1945, aflate la Arhivele Naţionale ale României şi am văzut lista obiectelor care se aflau, în momentul respectiv, în castel. Evident că acum noi nu mai avem nici un obiect original din reşedinţa regală de la Bicaz…
Regina Maria dorea să-şi construiască la Bicaz o casă de vis
Rep.: Ce obiecte se aflau în reşedinţa regală de la Bicaz?
M.V.: În acte sunt menţionate chiar şi destinaţiile spaţiilor: Salonul Verde al reginei, salonul Roşu al Reginei, sufrageria, casa în care locuia administratorul Domeniului Coroanei de la Bicaz… În casa regală se aflau multe tablouri cu Regele Mihai, Regina Maria, Regele Carol şi Regina Elisabeta, obiecte din argint sau metal comun, lucruri care, din păcate, au dispărut, aşa cum de altfel au dispărut multe bunuri din vilele aristocraţiei române… Astăzi se mai păstrează doar nişte cărţi poştale ilustrate, realizate după fotografiile lui Adolph Chevalier – fotograful Curţii Regale – în vara anului 1918, când familia regală a locuit la Bicaz.
Rep.: Ce legătură a existat între Regina Maria şi judeţul Neamţ?
M.V.: În 1901, regina a venit la Piatra-Neamţ în calitate de principesă şi a stat o noapte în casa primarului Nicu Albu. Ea mergea adesea spre mănăstiri, spre Cetatea Neamţului sau la reşedinţa regală de la Bicaz. În Primul Război Mondial, regina Maria a venit în Neamţ, fiind adăpostită de soţia Generalului Averescu, aceasta din urmă având peste Vale un sanatoriu pentru răniţi.
Chiar dacă la Piatra-Neamţ nu a existat o casă a reginei, aici a funcţionat, în schimb, Casa Naţională Regina Maria, prezidată la un moment dat de părintele Constantin Matasă, care era o asociaţie cu rol culturalizator, o sucursală a Casei Naţionale Regina Maria de la Bucureşti.
Prima ieşire a reginei, după căsătoria sa cu Ferdinand, în 1893, a fost chiar pe Valea Bistriţei, cu pluta. Atunci, regina vizitează şi Domeniul Coroanei de la Bicaz, fiind impresionată de orăşel şi de Valea Bistriţei. Dar cea mai lungă şedere în Neamţ a Reginei Maria s-a petrecut în perioada iulie – octombrie 1918, în timpul Primului Război Mondial. Într-adevăr, regina ar fi dorit să-şi facă la Bicaz o casă, pe care o numeşte, în memoriile sale, „casa visurilor mele”. Îşi alesese şi locul, dar dorinţa nu s-a materializat. Însă, în anul 1938, după moartea reginei, Nicolae Iorga, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei Muzeelor şi Comisiei Monumentelor Istorice, propune ridicare, la Bicaz, a unei mănăstiri închinate Reginei Maria, faptul fiind consemnat atât în arhivele nemţene, cât şi în cele naţionale. S-au făcut toate demersurile pentru construirea mănăstirii: au fost întocmite adrese, s-au strâns banii necesari începerii lucrărilor de construcţie, iar pe data de 14 septembrie 1939, chiar de Ziua Crucii, Iorga vine la Piatra-Neamţ, însoţit de oficialităţi. Este condus de părintele Constantin Matasă pe Valea Tarcăului, la locul ales de Regina Maria, pentru a pune piatra de temelie. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, precum şi moartea istoricului Nicolae Iorga au făcut practic imposibilă finalizarea acestui proiect…
Dar nu numai Regina Maria a îndrăgit mult zona Neamţului, ci şi Principesa Ileana care vorbeşte cu drag, în memoriile sale, despre Bicaz, amintind de vizita sa, din 1947, în această zonă afectată de secetă. Atunci, Principesa îşi vede pentru ultima oară reşedinţa de la Bicaz şi constată că aceasta se degradase destul de mult, faţă de anul 1918.
Rep.: Care sunt specialiştii care au pus umărul la realizarea expoziţiei?
M.V.: Expoziţia de faţă este rodul muncii unei întregi echipe de specialişti, muzeografi şi conservatori. Am avut, alături de mine pe colega mea, muzeograful Florentina Buzenschi, alături de care am fost la Bran şi am selectat exponatele, fiind împreună iniţiatoarele acestui eveniment. De asemenea, doresc să-i amintesc pe colegii mei: Lucian Uţă, Violeta Dinu, Maria Mihăilă şi Florin Macoveiu, cărora le mulţumesc pentru că s-au implicat în organizarea acestei expoziţii. Nu în ultimul rând, vreau să amintesc faptul că am beneficiat de bunăvoinţa directorului general al Muzeului Bran, dr. Narcis Dorin-Ion, istoric, autorul mai multor lucrări legate de soarta reşedinţelor regale şi ale aristocraţiei române şi, dar şi de bunăvoinţa colectivului de la Muzeul Naţional Bran, respectiv a doamnelor Nicoleta Petcu şi Nicoleta Băjan.
A consemnat Irina NASTASIU