Personalităţi nemţene: Nicolae Ciobanu, cel mai important exeget al lui Ionel Teodoreanu

04/08/2015

Personalitati Nicolae CIobanu Ionel TeodoreanuLa data de 4 august 1931 se năştea, la Băluşeşti, comuna Girov, renumitul critic, istoric literar şi editor Nicolae Ciobanu. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, Nicolae Ciobanu a lucrat, din 1957, ca redactor la revista „Scrisul bănăţean” din Timişoara. Peste 2 ani a părăsit Timişoara, dezamăgit că nu putuse ocupa un post în învăţământul superior, pe motive de „incorectitudine politică″: în ultimul an de facultate fusese exclus din UTM pentru atitudinea sa din timpul mişcărilor studenţeşti legate de evenimentele din Ungaria, din 1956. Între anii 1960 – 1962, a fost profesor în Dâmboviţa, iar la începutul anului 1963 s-a reîntors la Timişoara ca redactor la „Scrisul bănăţean″, fiind asistent şi lector la Universitate.

La sfârşitul anului 1968, este nevoit să plece definitiv din oraş şi se stabileşte în Bucureşti, angajându-se mai întâi la Televiziunea Română, apoi, din 1971, ca redactor (mai târziu şef al secţiei de critică literară) la revista „Luceafărul″şi director al Muzeului Literaturii Române, din 1985. În 1971 obţine titlul de doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti.

Criticul, dublat de istoricul literar

Debutează în „Gazeta literară”, în 1956, colaborând la diferite reviste literare, cu rubricile: „Cronica literară”, „Retrospective”, „Cartea de debut”. Editorial, a debutat cu „Nuvela şi povestirea contemporană” (1967). Alte cărţi:Ionel Teodoreanu. Viaţa şi opera”; „Panoramic” ; „Critica în prima instanţă”; „Incursiuni critice”; „Însemne ale modernităţii”; „Întâlnire cu opera”; „Eminescu. Structurile fantasticului narativ” ; „Între imaginar şi fantastic în proza românească”.Publică şi foiletoane în serial, ultimul, despre proza fantastică. A semnat şi cu pseudonimele Nic. C. Sava şi Valentin Ganea.

Criticul Ciobanu este dublat, mai ales în prima parte a activităţii sale, de istoricul literar. Volumul de debut este un studiu sistematic despre „Nuvela şi povestirea contemporană″ (1967), urmat, peste ani, de o antologie, intitulată „De la Constantin Negruzzi la Pavel Dan″ (1979). În 1970 apare monografia „Ionel Teodoreanu. Viaţa şi opera″, Nicoale Ciobanu fiind și autorul unei ediţii a scrierilor lui Ionel Teodoreanu în şapte volume („Opere alese″, 1968 – 1981).

În următoarele sale contribuţii de cronicar literar („Panoramic″, 1972, „Critica în prima instanţă″, 1974), abordează cu preponderenţă domeniul prozei literare. Chiar şi volumul „Eminescu″ (1984) este dedicat prozei poetului, investigând „structurile fantasticului narativ”.    Se poate afirma că Nicolae Ciobanu s-a specializat pe problemele prozei scurte româneşti, volumul postum, „Între imaginar şi fantastic în proza românească″ (1987), confirmând această afirmaţie.

Opera:

• „Nuvela şi povestirea contemporană”, Bucureşti, 1967;

• „Ionel Teodoreanu. Viaţa şi opera”, Bucureşti, 1970;

• „Panoramic”, Bucureşti, 1972;

• „Critica în prima instanţă”, Bucureşti, 1974;

• „Incursiuni critice”, Timişoara, 1975;

• „Însemne ale modernităţii”, I-II, Bucureşti, 1977-1979;

• „Întâlnire cu opera”, Bucureşti, 1982;

• „Eminescu. Structurile fantasticului narativ”, Iaşi, 1984;

• „Între imaginar şi fantastic în proza românească”, Bucureşti, 1987.

Irina NASTASIU