Născut la Piatra Neamț, pe data de 26 iulie 1932, în familia colonelului Gheorghe Antonescu și a profesoarei Eugenia Antonescu, a făcut studiile elementare la Piatra Neamț și Chișinău, studiind, apoi, la Facultatea de Istorie din București. Aici s-a format ca specialist în istoria antică și medievală, sub conducerea profesorilor Dionisie M. Pippidi, Emil Condurachi și M. Berzea.
Între anii 1957-1971, a fost director al Muzeului Regional Bacău, apoi membru al Consiliului Muzeelor din România, director al Direcției Muzeelor din Consiliul Culturii și inspector general la Departamentul Dialog cu Străinătatea (1990). A publicat articole în ziarul „Steagul roșu“ și în Revista „Ateneu“ din Bacău, remarcându-se ca un mare specialist și un remarcabil orator. În anul 1961, distinsul istoric Iulian Antonescu, împreună cu soția sa, prof. Eugenia Antonescu, donează statului o clădire, cu dorința expresă de a se organiza un muzeu de științe naturale – actualul Muzeu de Științe Naturale din Piatra Neamț.
De asemenea, cercetătorul nemțean a avut o contribuție deosebită și la înființarea muzeelor de istorie din Piatra Neamț, Roman, Bicaz, Onești și Târgu Neamț. A avut un rol activ și la extinderea cercetărilor arheologice din zonă, editând totodată revista „Carpica“, prima publicație de istorie și arheologie din regiune. A fost lector și conferențiar la Institutul Pedagogic din Bacău, susținând conferințe atât în țară, cât și peste hotare (în Franța, SUA și Marea Britanie).
Iulian Antonescu s-a stins din viață pe data de 24 ianuarie 1992, fiind înmormântat la Cimitirul „Eternitatea“ din Piatra Neamț.
„Câți dintre cei care l-au cunoscut pe Iulică Antonescu au izbutit să treacă dincolo de măștile pe care inteligența, sensibilitatea și cultura lui le făceau să se succeadă pe fața-i nobilă și expresivă într-un adevărat joc actoricesc? Mulți interlocutori rămâneau fascinați de talentul său imitativ, de inflexiunile glasului inconfundabil și de mimica pe care și-o compunea cu o ușurință savantă. Puțini însă înțelegeau sensul ludic și ironia ascuțită sub acest divertisment la îndemâna tuturor. Căci marele intelectual nu se dezvăluia decât după o destul de îndelungată (și nebănuită) cercetare a celui cu care intra în comunicare“ (Zoe Dumitrescu Bușulenga).
Irina NASTASIU