Personalitatea zilei: Andrei Mureșanu, autorul imnului național al României, 202 ani de la naștere

15/11/2018

La 16 noiembrie 1816 se năștea poetul, traducătorul și eseistul Andrei Mureșanu, unul dintre fruntașii revoluției de la 1848 și autorul imnului național „Deșteaptă-te, române!”, imn pe care Nicolae Bălcescu l-a numit „Marseilleza românilor“.
Andrei Mureșanu s-a născut la Bistrița, în familia unui mic întreprinzător. A studiat filozofia și teologia la Blaj, avându-i profesori pe Timotei Cipariu și George Barițiu, cel din urmă devenindu-i și prieten apropiat.
În anul 1838 a început să predea ca profesor la Brașov, publicând totodată versuri în revista „Foaia pentru minte, inimă și literatură”.
A fost printre conducătorii Revoluției din 1848, participând în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj. După revoluția din 1848, Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu, publicând în revista „Telegraful Român” opere cu tentă patriotică și de protest social.
În 1862, poeziile sale au fost adunate în unicul său volum de versuri, intitulat „Din poeziele lui Andreiu Murășanu”, volum premiat de Asociația Românilor din Transilvania (ASTRA) cu 50 de galbeni. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor în presă, precum și o parte din traduceri.
Având sănătatea precară, a murit, în noaptea de 11 spre 12 octombrie 1863, la Brașov, în sărăcie.

Cântecul care aduce „entusiasmul de patrie în inimile tuturor românilor”

Imnul „Deşteaptă-te, române!” a fost intonat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, de către un grup de tineri, în frunte cu Anton Pann, în faţa unui numeros auditoriu.
Momentul fusese precedat de citirea textului noii Constituţii, la originea Imnului Naţional aflându-se poemul patriotic „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, publicat în numărul iunie – iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” pe o melodie culeasă de Anton Pann. „În acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-lui Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton naţional, plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor.” („Raportul nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din Lăuntru al Ţării Româneşti”, publicat în Monitorul Oficial nr. 14, 1848, din 26 august)
Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de Independență (1877 – 1878) sau primul și al doilea război mondial. În special în contextul crizei de după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaților, acest imn a fost cântat în mod spontan și emis pe toate stațiile radio. Pe data de 15 noiembrie 1987, în ziua revoltei de la Brașov, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea, melodia a continuat fără întrerupere.
Interzis de regimurile totalitare, timp de aproape o jumătate de secol, „Deşteaptă-te, române!” a fost ales, imediat după decembrie 1989, drept Imn Naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.
În timpul Revoluției din decembrie 1989, imnul a răsunat pe străzi, însuflețind uriașele mase de oameni, alungând frica de moarte și unind inimile tuturor românilor.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București, reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

Irina NASTASIU

Lasa un comentariu