A trecut deja de miezul nopții de luni spre marți și coborâm cu mașina pe poteca de la Mănăstirea Petru Vodă. Mă uit la ceas – 0,11; a trecut cam preț de un ceas de când urcam să-l vedem, pentru ultima oară, pe Părintele Iustin Pârvu.
Înainte de a vira din drumul național spre drumeagul ce duce spre ctitoria Duhovnicului ne întrebam dacă nu o fi prea târziu. Grupurile de maşini care coboară ne liniştesc: e mișcare în zonă. Pe poteca îngustă, șoferul e obligat să fie înțelegător. În general încape o singură mașină și doar în câteva laterale e loc de întâlnire. Primești prioritate, dai prioritate, dai din faruri să treacă celălalt. E altă lume parcă, mai pașnică, mai înțelegătoare față de nebunia din traficul cotidian.
„E Părintele care are grijă să fim mai buni”, spune tovarășul de drum, de la volan.
După câteva zeci de opriri, ajungem la Mănăstirea Petru Vodă. În parcarea din față, peste o sută de mașini. Intrăm în curtea mănăstirii, ușor luminată de câteva becuri. Într-un colț, o echipă de meseriași montează un fel de pridvor din lemn. „Pentru slujba de înmormântare de joi”, spune cineva. În jurul bisericii, mulțime de oameni. Grupuri-grupuri, unii stau de vorbă, alții aprind lumânări. O coadă imensă, pe câteva rânduri, de vreo 60-70 de oameni se prelinge în biserică unde, de asemenea, e plin. Sunt pelerinii veniți să-și ia rămas bun de la Duhovnicul Iustin. Așteptarea durează puțin, vreo 10 minute. Odată ajunși la ușă, vedem și organizarea – se intră prin stânga, se iese pe partea celaltă. Biserica e împărțită în două, în lung, de o panglică tricoloră care delimitează direcțiile de afluire. Vreo trei călugări bătrâni citesc în șoaptă rugăciuni la căpătâiul celui plecat la veșnicie, alți șase-șapte călugări, mai în floarea vârstei, se ocupă de ordine. Din gesturi, din priviri, pentru că înțelegi imediat că pot avansa doar atâția oameni câți se și retrag deja.
În racla din mijlocul Bisericii, Părintele Iustin parcă doarme. Nu zici că „a murit” (cum e termenul pământesc) acum 24 de ore. Are același chip luminat și blând pe care îl știam dintotdeauna. Lumea se închină, sărută icoana. Totul în liniște. Dar nu acea liniște apăsătoare, mormântală, cum se spune, ci o liniște aparte, un sentiment greu de descris în cuvinte. În ritm cu ceilalți, ieșim din biserică.
Aprindem o lumânare. Fac câteva poze.
Fără să vreau aud ce se discută prin grupuri. În general despre orânduielile de înmormântare de joi. Despre pelerinii mireni sau clerici anunțați, din București, din județele Moldovei, dar și din celelalte regiuni.
Curtea plină de oameni la 24 de ore după ce Părintele a plecat e un element clar că joi va fi neîncăpătoare pentru câți pelerini vor veni. Un călugăr mai tinerel îi spune unuia mai în vârstă că a reuşit să rezolve cu cazarea pentru un grup de la o mănăstire din Dobrogea abia la Bicaz. „Nu mai este loc la nicio mănăstire, la nicio pensiune, până la Bicaz sau până la Târgu Neamț”, se justifică acesta.
Mireni apropiați de mănăstire speră ca joi să nu fie blocată poteca de acces, ca să poată trece cu mașinile cu care fac aprovizionarea. Discuții fel de fel, dar majoritatea îl au ca subiect pe Părintele, când era viu. Clerici sau laici, toți amintesc de vremurile în care Duhovnicul îi aștepta cu un sfat, cu o îmbărbătare, cu bucurie, lumină și cuvânt.
Înainte de plecare, mai observ un amănunt. Printre sutele de pelerini văzuți în miez de noapte erau și cel puțin 50 de copii. Din ăștia mai mici, de la un an la 4-5. Niciunul dintre ei – dar niciunul! – nu a plâns nicio secundă. „Nu ți-am spus eu că Părintele e aici cu noi și are grijă de toți?”, spune tovarășul meu de drum.
Daniel VINCA
Parintele Iustin a fost un sfant in viata. Dumnezeu ia ingaduit sa traiasca ani multi, pentru ca prezenta lui era atat de necesara pentru alinarea suferintelor celor ce aveau nevoie de el. Pelerinajele la chilia sa erau o adevarata binecuvantare. Pe multi ia vindecat de boli sufletesti si trupesti. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Cei care am beneficiat de binecuvantarea Sf.Parinte iustin sa ne rugam la Dumnezeu si Maicii Domului sa-l ajute sa ajunga printre sfintii.
A fost si va ramane Sfantul nostru drag de care trebuie sa ascultam, fiindca el ne va veghea din ceruri.