Casa de creație a autorului de la Vovidenia, de lângă mănăstirea Neamț, este astăzi muzeu
Între prietenii care obișnuiau să-i treacă pragul se numără și Maria Tănase
„Ceahlăul literaturii române“ se năștea, în urmă cu 138 de ani, pe data de 5 noiembrie 1880, la Pașcani, județul Iași. Considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XXlea, Mihail Sadoveanu a publicat aproape o sută de volume, dintre care amintim: „Hanu Ancuței“ (1928), „Împărăția apelor“ (1928), „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă“ (1929), „Baltagul“ (1930), „Creanga de aur“ (1933), „Frații Jderi“ (I-III, 1935-1943), „Divanul Persan“ (1940), „Ostrovul lupilor“ (1941). În 1944, îi apare volumul autobiografic „Anii de ucenicie“. Mihail Sadoveanu s-a stins din viață la 19 octombrie 1961, în casa de creație de la schitul Vovidenia, de lângă Mănăstirea Neamț, casă în care locuise Mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei. Însă cu mult timp înainte de a primi această casă, Sadoveanu obişnuia să vină adesea la Mănăstirea Neamţ şi Schitul Vovidenia. „Nu departe de ctitoria veche muşatină (Mănăstirea Neamţ), după ce treci o culme, stă ascuns într-o văiugă Schitul Vovidenia. Împrejurui se înşiră câteva căsuţe de monahi. Biserica cu 5 turnuri, când îşi trimite glasurile, deşteaptă mai multe ecouri în pădurea de aproape […] Cântă toaca la Vovidenie în trei soroace; pentru monahi, pentru munţi, pentru singurătăţi, pentru păduri şi fiare şi parcă printr-o fină adiere se pune în armonie cu toate, cu tot ce o înconjoară şi cu Dumnezeu”, spune Sadoveanu în „Demonul tinereții”, roman inspirat din viața unui călugăr de la Schitul Vovidenia. Scriitorul a locuit în această casă în perioada 1944-1961, fiind reşedinţa sa de vară. Nu mai puțin de opt romane au văzut lumina tiparului aici, între acestea numărându-se: „Nada florilor”, „Nicoară Potcoavă”, „Păuna mică”, „Clonţ de fier” și „Lisaveta”. Maria Tănase, acasă la Sadoveanu Printre prietenii de seamă ai scriitorului, care veneau deseori la casa sa de creație de la Schitul Vovidenia, se numără și cântăreața de muzică populară Maria Tănase. Îndrăgita cântăreață îl vizita pe Sadoveanu însoțită, uneori, și de orchestra sa. Într-o fotografie din toamna anului 1956, cei doi apar odihnindu-se pe prispa conacului de la Vovidenia. După moartea scriitorului, casa devine muzeu, începând cu 26 iunie 1966, fiind amenajat, inaugurat şi administrat de Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, cu sprijinul familiei defunctului scriitor. Mai apoi, în anul 1970, Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu” trece în subordinea Complexului Muzeal Judeţean Neamţ până în 1993, când revine în administrarea Muzeului Literaturii Române, în prezent clădirea muzeului fiind declarată monument istoric. În anul 1997, clădirea a fost retrocedată Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, fiind administrată de către monahi și cuprinzând nouă camere, din care doar una etalează exponate ce au aparţinut lui Sadoveanu. Expoziţia permanentă cuprinde portretele părinţilor lui Mihail Sadoveanu, portretul şi bustul scriitorului, o icoană din secolul al XVIIIlea, o masă florentină, un şah din fildeş, un pian, o sabie scurtă de samurai dăruită scriitorului de un ambasador japonez, obiecte de vânătoare şi pescuit, cărţi, ediţii princeps, volume de documente istorice ce descriu perioada secolului al XVIlea etc. Impresionant este pianul vienez, la care au cântat artiști de seamă, precum George Enescu, Dinu Lipatti, Maria Tănase, Sviatoslav Richter, Valentin Gheorghiu, dar şi două din fiicele scriitorului, respective Despina-Lia şi Tincuţa. „Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră. Senzația vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era și natural ca scriitorul să procedeze prin descripție: nu este, în adevăr, colț al Moldovei de Sus care să nu fie înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripția nu-i însă pur picturală, ci-i și umanizată: ea este deci esențial lirică…“, scria criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu.
Irina NASTASIU