Pajiștile, pășunile și fânețele sunt ecosisteme naturale, constituind elemente dominante ale mediului rural. Ele au o mai mare diversitate biologică decât zonele cultivate, mai ales dacă sunt în regim natural. Așa se explică de ce fermierii care solicită subvenții pe astfel de suprafețe trebuie să respecte cu strictețe normele de ecocondiționalitate. Altfel, pierd subvenția!
Foarte mulți fermieri nemțeni puși în această situație, având în vederea ponderea zonei montare în geografia județului nostru. Ca suprafață totală, în județ avem 110.000 hectare, din care 68.000 ha de pășuni și 42.000 ha fînețe.
Bună practică agricolă condiționează suvenția!
În zona montană și de deal, aceste ecosisteme sunt deosebit de sensibile și fragile, întrucât solurile prezintă o aciditate naturală, care influențează considerabil compoziția florei naturale furajere.
Buna practică agricolă, cu rațiuni economice și de mediu, este cea pe care trebuie s-o aplice fermierul care solicită subvenții pe aceste suprafețe. Asta presupune protejarea ecositemelor naturale și a biodiversității, prin măsuri stricte. Mai degrabă restricții. Amintim cîteva: nu se fac fertilizări sau alte lucrări de întreținere în pajiști și fânețe naturale, în perioada înfloririi plantelor. Nu se execută lucrări când solul este prea umed, evitându-se astfel apariția proceslor de degradare a solului prin compactare. Se impune salvarea și protejarea arborilor mari solitari și arbuștii existenți, deoarece asigură hrană și adăpost viețuitoarelor sălbatice.
Pășunile degradate se vor însămânța în solul nearat, utilizând semănători dotate cu brăzdare adecvate. Prin rotație, se lasă suprafețe necosite pe pajiști și fânețe. Se impune eliminarea pășunatului pe pășunile îmbă-trânite, degradate, pe cele proaspăt însămânțate în scopul regenerării.
Fertilizarea pășunilor și fânețelor se va face, în fiecare an, numai cu îngrășăminte organice naturale.
Tina CONDREA
