În urmă cu patru ani murea, la Piatra-Neamţ, mărturisitorul Grigore Caraza, fost deţinut politic şi simbol al rezistenţei din judeţul Neamţ. A executat 21 de ani de puşcărie politică, în penitenciarele de la Piatra-Neamţ, Bacău, Galata – Iaşi, Văcăreşti, Jilava, Târgu Ocna şi Aiud şi doi ani de domiciliu forţat. Între colegii săi de suferinţă s-au numărat Petre Ţuţea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloaie, Justin Pârvu, Dimitrie Bejan sau Paulin Clapon. Autorul „Aiudului însângerat” a trecut la Domnul pe data de 10 noiembrie 2014, după cinci luni de suferinţă pe patul de spital. Moartea a fost cauzată nu de leziunile fizice şi sufleteşti dobândite în perioada detenţiei, aşa cum s-ar putea crede, ci de un act criminal, comis de un individ bolnav psihic. Grigore Caraza s-a născut pe 1 februarie 1929 la Călugăreni – Poiana Teiului, judeţul Neamţ, fiind al cincilea fiu din cei şase ai familiei Ioana şi Vasile Caraza. „A fost o înaltă şi lucidă conştiinţă românească, mărturisitor al unei generaţii de excepţie, care a ştiut să moară şi să renască pe toate crucile istoriei, el însuşi fiind o istorie zdrobită, dar niciodată înfrântă, cu destinul tăiat în carnea vie a celui mai smintit dintre veacuri. Grigore Caraza a fost doar contemporanul şi martorul parţial al unui fenomen pe care s-a străduit să-l înţeleagă şi cu care a venit în contact mai mult în temniţă, decât în timpul primei tinereţi. Destinul i-a împins pe tinerii generaţiei sale într-o tragică fundătură. Faptul că cei mai mulţi dintre aceştia, deşi anulaţi social şi profesional, au rezistat moral tuturor cumplitelor încercări este o dovadă în plus a bunei lor plămade, dar şi un posibil reper pentru generaţia de astăzi. «Aiud însângerat» este imaginea mărturiilor din penitenciare, a atrocităţilor la care a fost supus Grigore Caraza, prin izolare şi înfometare. El se situează pe poziţia celor care nu au acceptat reeducarea, rezistând condiţiilor de exterminare din Zarca Aiudului (închisoare în închisoare), până la amnistierea ultimilor deţinuţi. Din păcate, noi, românii, suntem încă departe de a fi învăţat până la capăt lecţia propriei noastre istorii… Dumnezeu să-l odihnească în rând cu Sfinţii Săi!”, sunt vorbele soţiei lui Grigore Caraza, prof. RodicaŞtefania Caraza. Arestat, pentru că a vorbit despre Dumnezeu… După ce termină şapte clase în comuna natală, Poiana Teiului, din judeţul Neamţ, Grigore Caraza se înscrie la Şcoala Normală „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ (şcoala de învăţători), pe care este obligat să o întrerupă din cauza situaţiei materiale a familiei. Totuşi, în anii 1948-1949 activează ca învăţător la şcoala din satul Călugăreni-Neamţ, de unde la 31 August 1949 este arestat pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Este condamnat pentru 8 ani de zile, eliberat pentru foarte scurt timp, rearestat şi condamnat politic la 23 de ani pentru aceleaşi motive. Este eliberat din nou în anul 1964, iar în anul 1966 îşi reia studiile la Liceul „Petru Rareş” din Piatra- Neamţ. În anul 1970 este arestat şi condamnat din nou pentru propagandă împotriva orânduirii comuniste. De fapt, „vina” sa a constat în faptul că, în perioada în care frecventa cursurile liceale serale, a vorbit, la ora de biologie, de existența lui Dumnezeu, în concepția unor filozofi precum Descartes sau Kant… În anul 1977, când i s-a propus să fie eliberat, a refuzat categoric să iasă din puşcărie. După trei zile de presiuni ale directorului închisorii, Grigore Caraza nu a cedat, aşa cum nu cedase la nicio altă ispitire în anii grei de temniţă. Nu a acceptat sa fie „eliberat” şi în a patra zi a trebuit să vină generalul Vasile Ionel, trimis de Nicolae Ceauşescu, şi să îl determine să părăsească puşcăria, lucru care sa întâmplat, în cele din urmă, după alte câteva zile de „negocieri” aprinse… În 1979 îşi ia Bacalaureatul, la vârsta de 50 de ani. În anul 1980 părăseşte ţara şi se exilează în SUA, la New York. Aici se căsătoreşte în anul 1995 cu fosta lui profesoară, Rodica-Ştefania, devenită Caraza. În anul 2001 se repatriază în România, la Piatra-Neamţ, împreună cu soţia. În anul 2004, Grigore Caraza a publicat o carte de memorii, intitulată „Aiud însângerat”, în care a consemnat perioada petrecută în detenţie, la Aiud. Tot în anul 2004, Grigore Caraza a devenit Cetăţean de onoare al comunei Poiana Teiului, iar în anul 2007, Cetăţean de onoare al municipiului Piatra- Neamţ.
Irina NASTASIU