*257 de copii au fost abuzaţi numai în primele 10 luni ale anului
* În cele mai multe cazuri agresorii sunt chiar părinţii
Nu e nimic mai trist pe lume decât faţa unui copil plină de vânătăi şi privirea aceea pierdută, buzele muşcate şi stigmatul vinovăţiei întipărit pe chip. Pentru că tocmai cei care-i aduc pe lume, îşi răzbună toate neîmplinirile lor lovindu-i, copiii ajung să creadă ei sunt singurii vinovaţi, merită să fie trataţi astfel pentru că, dacă nu ar exista ei, toate problemele părinţilor ar lua sfârşit. Unii îşi trăiesc întreaga copilărie într-o astfel de atmosferă sufocantă, ajungînd la maturitate, călăii propriei familii. Cercul se închide.
În primele zece luni ale acestui an la Serviciul Abuz, Neglijare, Exploatare din cadrul Direcţiei pentru Protecţia Copilului Neamţ, au fost semnalate 257 de cazuri de abuzuri săvârşite asupra copiilor din judeţul Neamţ. După derularea anchetelor, în cele mai multe cazuri (223), copiii au rămas în familie fiind monitorizaţi şi consiliaţi de specialişti. Însă, pentru 35 dintre aceştia, maltraţi mai grav, casa de copiii a devenit „acasă”, chiar şi această smulgere din sânul familiei fiind o formă de traumatizare psihică. Din cele 77 de cazuri de neglijare a părinţilor, majoritatea s-au petrecut din cauza plecării părinţilor la muncă în străinătate, iar în 26 de cazuri s-a luat măsura mutării copiilor în centre de plasament sau, în cel mai fericit caz, la asistenţi maternali.
* În grija bunicului de 93 de ani!…
Exista mitul că în România nu sunt recunoscute abuzurile psihice, iată că statistica neagră a Direcţiei Generale de Protecţia Copilului contrazice acest mit, 81 de micuţi fiind maltrataţi emoţional, însă în cazul lor se merge pe consiliere atât a copilului, cât şi a agresorului său şi sunt monitorizaţi, fără a fi luaţi din familie. Alţi 42 de copii sunt în evidenţa direcţiei şi în monitorizare specială pentru că au comis infracţiuni; în acest moment legislaţia nu mai permite înfiinţarea acelor centre pentru delincvenţi minori.
Cele mai sfâşietoare sunt cazurile de abuz sexual, 18 la număr până în octombrie, în 4 cazuri agresorul fiind urmărit penal şi închis. De regulă abuzatorul este din familie, o rudă sau concubinul mamei.
Ultimul caz de abuz şi neglijare gravă a unui minor, a fost cel al unui băieţel de numai 8 ani, care a rămas în grija rudelor încă de acum 3 ani, de când mama a plecat la muncă în Italia. Între timp şi tatăl său s-a dus în Bucureşti, cu serviciul, iar surorile mai mari l-au părăsit şi ele. Fratele mai mare de 19 ani numai grija micuţului nu o are. Singurul care se mai interesa de soarta lui era bunicul, care însă este mult prea bătrân şi la 93 de ani nu mai este în putere ca să-l poată îngriji. Iar, despre educaţie…
„Am făcut tot posibilul pentru ca acest copil să rămână în familie, acolo unde îi este locul”, ne spune Cristina Păvăluţă, directorul general al Direcţiei Generale pentru Protecţia Copilului Neamţ. „Însă, situaţia lui s-a înrăutăţit, a fost neglijat în mod constant şi am ajuns la concluzia că riscurile pentru sănătatea şi integritatea sa sunt prea mari. Aşa că am fost nevoiţi să luăm măsura internării lui într-un centru de plasament”.
Unii fac ani de zile tratamente costisitoare şi cheltuie averi pe la medici numai pentru a avea parte de o mică minune. Iar alţii, nu numai că nu realizează ce comoară de inocenţă au lângă ei, dar ajung să aibă un comportament care-i descalifică ca oameni, iar societatea îi numeşte, pe bună dreptate, „monştri”.
