„Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia…” (Părintele Justin Pârvu)
Zeci de mii de pelerini din întreaga ţară merg zilele acestea la Mănăstirea Prislop, pentru a se închina la mormântul Părintelui Arsenie Boca, de la adormirea căruia s-au împlinit, pe 28 noiembrie, 29 de ani. Miile de minuni consemnate în ultimii ani în volumele apărute la diferite edituri vorbesc despre vindecări de boli şi patimi, alinarea suferinţelor şi întoarcerea la credinţă a celor care l-au cunoscut sau au ajuns să se închine la mormântul „Sfântului Ardealului”.
Părintele Arsenie s-a născut la Vaţa de Sus, Hunedoara, la 29 septembrie 1910, din părinţi simpli, primind numele de Zian Vălean. A studiat la Liceul „Avram Iancu” din Brad, apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde l-a cunoscut pe părintele profesor Dumitru Stăniloae, alături de care va traduce „Filocalia”. Aflând că are înclinaţii artistice, Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis să studieze la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde, în paralel, va audia şi cursurile lui Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie. Tot Mitropolitul Nicolae Bălan îl va trimite la Muntele Athos, în 1940, pentru a aduce manuscrisele româneşti şi greceşti ale „Filocaliei”. În anul 1940 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind numele de Arsenie, iar la 10 aprilie 1942, a fost hirotonit preot şi numit stareţ al mănăstirii.
Arestat, pentru susţinerea luptătorilor anticomuniști
Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. În 14 mai 1948, a fost arestat din nou, fiind acuzat că i-a ajutat cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Drept urmare, a fost schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații şi, în cele din urmă, eliberat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a strămutat de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo, Părintele Arsenie a devenit stareț şi apoi duhovnic, după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici. A fost arestat şi anchetat periodic (în 1950, 1951, 1953, 1955 şi 1956). În 1959, Părintelui Arsenie i-a fost interzisă activitatea preoțească, până la moartea sa.
În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1950, este a treia oară arestat şi închis, până pe 23 martie 1951, la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor.
Părintele Arsenie este din nou anchetat şi arestat pentru 6 luni, din octombrie 1955 până în aprilie 1956, iar în 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar.
Deşi avea două licenţe, una la Belle Arte și alta la Teologie, Părintele Arsenie n-a fost admis decât ca simplu pictor bisericesc, până în 1968 când se retrage, cu o pensie de nimic. Sub permanenta supraveghere a Securităţii, Părintele Arsenie va picta, din 1968 până în 1984, biserica de la Drăgănescu.
După 1984 s-a retras la Sinaia (unde îşi avea chilia şi atelierul de pictură încă din 1969), iar la 28 noiembrie 1989 Părintele Arsenie Boca a trecut la Domnul, la vârsta de 79 de ani. A fost înmormântat, potrivit dorinței sale, la mănăstirea Prislop, mormântul său fiind azi unul din cele mai importante locuri de pelerinaj din țară.
Vorbind despre lucrarea și personalitatea „Sfântului Ardealului”, Părintele Justin Pârvu sublinia: „Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia… Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmaşi ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa şi să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. Aceasta a fost şi este misiunea Părintelui Arsenie Boca, şi el nu e mic înaintea lui Dumnezeu… Vrăjmaşul urlă la mormântul Părintelui.”(Părintele Arhimandrit Justin Pârvu – „Despre îndumnezeirea omului prin Har”, vol. I, pag. 240, Ed. Credința Strămoșească, 2005).
Irina NASTASIU