Drobul de sare, gravitaţia şi creanga
* Deşi nimeni nu are dreptul să oprească accesul, ei au „sfătuit” turiştii să nu urce pe munte
* „Sunt mai mult decât consternat”, a declarat Raul Papalicef, şeful Serviciului Salvamont Neamţ
* „Nimeni nu ştia cine a dat ordin, dar până şi pădurarii şi-au dat seama că e exagerat”, a spus Constantin Andraş, şeful pazei din cadrul Parcului Naţional Ceahlău
După ce au suspinat luni de zile că nu a nins şi nu se pot bucura de o ascensiune pe munte aşa cum şi-ar fi dorit, turiştii care au vrut să urce în masivul Ceahlău duminică dimineaţă (puţini, pentru că cei mai mulţi au urcat deja de sâmbătă) au fost întâmpinaţi de… pădurari la porţile parcului. Li s-a spus că nu e bine să se aventureze pe trasee, că e periculos, dar nimeni nu prea ştia de ce, şi cum oamenii erau cunoscători şi echipaţi, şi-au văzut de treaba lor şi au urcat la cabană aşa cum îşi propuseseră. Pe bază de semnătură, e adevărat, asumându-şi riscul ca vreo două kile de zăpadă să le cadă în cap de pe creanga unui brad. Cum de s-a ajuns aici deşi nimeni nu are dreptul de a închide traseele montane?
„A fost o videoconferinţă, la care a participat şi reprezentantul nostru, inginerul silvic Mihai Caia şi, din câte am înţeles de la el, doamna ministru Rovana Plumb a dispus să se constituie grupe de lucrători silvici, care să limiteze accesul oamenilor în zonele periculoase”, a declarat Lucian Cozma, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Silvice Neamţ. „Ce înţelegem prin zone periculoase? Zone unde se pot produce avalanşe sau pot cădea crengi. Acum există acest risc pentru că a nins mult şi copacii sunt încărcaţi de zăpadă, deci se pot rupe crengi. S-a trimis o notă telefonică la ocoalele silvice din tot judeţul şi s-a acţionat în consecinţă. Patru pădurari au stat în punctele de intrare în masiv, respectiv la Bistra, Izvorul Muntelui, Durău şi Lutu Roşu. Au fost patru turişti care au semnat în registrul Salvamont că urcă pe răspunderea lor şi au urcat, deci nu le-a interzis nimeni”.
* „Iniţiativa mi s-a părut deplasată”
„Sâmbătă au urcat foarte mulţi turişti pe Ceahlău, de s-au umplut cabanele”, ne-a declarat Constantin Andraş, şeful pazei Parcului Naţional Ceahlău. „Duminică dimineaţa mi-a dat telefon agentul de teren din Izvorul Muntelui că a venit un pădurar să facă de serviciu acolo. Am sunat la şeful de ocol, care mi-a spus că s-a primit o adresă, dar nu-i ştie conţinutul. Am sunat la responsabilul de vânătoare, dar nici el nu ştia despre ce este vorba. Până la urmă, pădurarii au realizat şi ei că e o măsură exagerată, că doar nu e prima oară când a nins. Turiştii care au avut de urcat au urcat oricum şi chiar nu era nici un risc, pentru că zăpada este mică, iar ei erau bine echipaţi. Iniţiativa mi s-a părut deplasată, mai ales că atunci când sunt probleme reale din cauza vremii, noi îi avertizăm pe oameni să nu urce”.
* „Aştept să văd când închid pădurarii scările de bloc”
„E iarnă în România! Ce miracol!”, a declarat Raul Papalicef, şeful Serviciului Salvamont Neamţ. „Închidem şcoli, închidem trasee, ne băgăm în vizuină şi hibernăm până la primăvară. Salvamontiştii au fost la baze, s-a circulat pe toate traseele, nu era nici un risc de avalanşă, zăpada este sub genunchi peste tot, deci care este problema? Ne plângem că stăm prost cu turismul şi când vin turiştii nu-i lăsăm să urce. Păi de când au pădurarii competenţe să stabilească ei ce este periculos în masivul Ceahlău? Bate vântul. Dar vântul bate 300 de zile pe an în Ceahlău, e o particularitate a acestui munte. Şi? Poate ar fi mai bine ca domnii pădurari să păzească Grinţieşul. Eu aşa zic. Că acolo aşa s-a rărit pădurea, de viscolul chiar bate tare. Sau poate au de măsurat cioatele nemarcate. Să-şi vadă de metrii lor cubi, steri de care or fi şi să lase turiştii în pace. De câte ori a fost vreme rea am fost primul care am anunţat. Dar nici atunci nu poate nimeni să închidă un traseu. Avem un panou mare, electronic, şi când sunt probleme apare traseul cu roşu, să se vadă. Poate e gheaţă, dar vine unul care are colţari şi poate urca fără emoţii. Păi ce-i asta? Că poate cădea o creangă. Da, poate cădea. La fel de bine cad oameni pe stradă şi-şi rup oasele sau cad ţurţurii de pe bloc şi pot omorî pe cineva. Pericole sunt peste tot. Aştept cu interes să văd cum vin pădurarii şi închid scările de bloc şi pun lanţuri pe instituţii, să nu mai mişte nimeni. Sunt mai mult decât consternat. Nu mai gândim, de aia râde lumea de noi”.
Pănă la urmă, dincolo de revolta celor care chiar îşi fac treaba pe munte, că n-au fost accidente grave în ultimii ani, există şi partea plină a paharului. Bine că pădurarii şi-au dat seama că e exagerată măsura şi nu s-au încăpăţânat să aplice ordinul şi să nu-i lase să coboare pe turişti. Că doar crengile se pot rupe şi când pleci de la cabană, nu doar când te duci.
Una peste alta, deşi aproape toate locurile de cazare din masiv au fost ocupate, n-a fost decât un singur incident. Sâmbătă seara, nişte turişti au plecat în plimbare spre Toaca şi au rămas fără lanternă pe traseu. Dar asta se putea întâmpla la fel de bine şi în mijlocul verii. Avantajul a fost că era zăpadă, până sub genunchi, puţină pentru o avalanşă, dar suficientă ca să se vadă destul de bine drumul spre Cabana Dochia.
Cristina MIRCEA