Un puști de (aparent) 14-15 ani a reînviat metoda de jaf la înălțime patentată cu zeci de ani în urmă de celebrul „haiduc” Sorin Batin. În ultimele săptămâni, tinerelul respectiv a vizitat, „pe exterior” numeroase locuințe din blocurile de pe strada Mihai Viteazu (Calea Romanului) și de pe alte străzi adiacente.
Furturile vizează haine puse la uscat fie în interiorul unor balcoane deschise fie, în cazul balcoanelor închise, de pe frânghiile amplasate de unii pietreni în exteriorul locuințelor. Din cele relatate de câțiva „pățiți” (care, la rândul lor se bazează și pe spusele unor pretinși martori oculari), folosindu-se de orice material exterior clădirii bun de „priză” (burlane, capate de ţevi care ies câţiva centimetri din bloc, colţuri de zidărie etc), individul se caţără cu dexteritate pe pereţii exteriori şi smulge rufele puse la uscat. Le alege în general pe cele care par mai uşor vandabile, în urma lui rămânând, de obicei, pe culme, hainele mai uzate sau lenjeria de pat sau intimă.
Pentru textilele puse la uscat la etajul 1 are o metodă şi mai simplă: se folosește de un fel de prăjină, probabil telescopică, prevăzută la un capăt cu un fel de cârlig. În timpul acţiunilor sale mai apar şi evenimente nepravăzute: astfel, o victimă de la etajul 1 căreia individul îi ușura frângia de rufe a fost sunată de locatarul de la parter. „Mi-a zis, vecino, vezi că trage unul de hainele tale și o parte din ele atârnă pe balconul meu”, spune femeia. Până a ieșit femeia, colecționarul de îmbrăcăminte o zbughise.
Unii pietreni îl descriu ca pe un tip slăbuț care pare a a nu avea frică de nimic. A fost văzut, de cum se lasă întunericul, mergând liniștit, cu bățul în mână, și măsurând din priviri blocurile.
Acest calm poate devoala faptul că tinerelul nu are nici 14 ani împliniți și știe că nu poate răspunde penal pentru faptele sale.
De ce vorbesc unele dintre victime de „metoda Batin”? Pentru că înainte de Revoluție, unul dintre spărgătorii devenit celebri în această zonă a fost Sorin Batin (numit în cercul de amici „Dilaila”). Unele din loviturile sale păreau decupate din filmul „Spiderman”: fie cobora pe frânghie de pe acoperișurile blocurilor în apartamentele vizate, fie se cățăra ca un adevărat Om Păianjen, având și pregătire fizică de invidiat dar și abilități dezvoltate în acest sens. Acționa de obicei la pont, victimele predilecte erau familiile bine situate pe scara socială de la acea vreme, posesoare de bani sau de obiecte de valoare (bijuterii, tablouri, alte obiecte de artă).
Ineditul primelor anchete cu Batin a fost, din ce mai povestesc anchetatorii de la acea vreme, că după ce el a recunoscut în anchetă o sumedenie de fapte (nu doar cele reclamate), o parte din victime (doctori, avocați, activiști de partid) au negat că ar fi fost jefuite. Motivul: funcționa Legea Averilor Ilicite iar la Piatra Neamț abia ce se consumaseră câteva anchete de răsunet în acest sens iar oamenii preferau să nu știe Miliția, Securitatea și Partidul ce bunuri au adunat mai mult sau mai puțin legal.
Una din ultimele acțiuni de glorie a lui Sorin Batin a fost, cu câteva luni înainte de Revoluție, evadarea lui din sediul Procuraturii unde se afla, se putea altfel?, în anchetă.
Pentru prinderea lui au fost desfășurate atunci importante forțe, Miliția și Securitatea apelând și la Forțele Patriotice (structuri civile organizate militar) și înconjurând și periind concentric Muntele Cozla unde se bănuia că se ascunde.
Rămâne de văzut dacă „noul Batin” se va ridica la înălțimea legendei predecesorului său sau dacă este un mai modest imitator.