Costache Tiron, din comuna Alexandru cel Bun, are cea mai ingrată meserie din lume, care poate fi făcută numai de un om cu psihicul de fier. De opt ani încoace, se ocupă cu autopsierea cadavrelor de nou-născuţi. Lucrează la anatomie patologică, unde ajung copii morţi la naştere sau la scurt timp după aceea, dar nu vrea să se creadă că este imun la aşa nenorociri. „Când am venit aici, la spitalul judeţean, eram oarecum călit, pentru că lucrasem 15 ani la Sanatoriul TBC Bisericani, ca dezinfector la crematoriu şi morgă, unde mai ajutam şi eu la cosmetizarea cadavrelor, însă tot ai o reţinere când e vorba de copii…”, ne spune autopsierul. Costache Tiron îşi face meseria cu precizie de chirurg, fiind conştient de faptul că nu-şi poate permite să greşească „inciziile” nici măcar cu un milimetru, pentru că riscă să compromită întreaga autopsie: „Am avut aici şi copil de un kilogram şi două sute de grame, deci vă daţi seama cât de mici îi erau organele”.
Costache Tiron îşi aminteşte cum şi-a descoperit înclinaţia spre meseria de autopsier: „Mergeam spre Bacău, iar trenul în care mă aflam a călcat un cetăţean şi toată lumea s-a panicat. Nu se apropia nimeni, unor femei li s-a făcut rău când au văzut mâini şi picioare împrăştiate dar eu le-am strâns până au venit poliţiştii, de s-au mirat cei de la criminalistică; atunci mi-am dat seama că pot lucra ca autopsier”.
Pentru oricine lucrează în afara sistemului sanitar, autopsiile sunt sinistre şi chiar traumatizante, însă Costache Tiron „vede”, dincolo de trup, un suflet care trebuie respectat: „Persoanele aduse decedate din spital, şi aici vorbesc despre adulţi care au murit în secţii, au parte de un regim aparte. Lor le facem şi o cosmetizare, pe femei le dăm cu un pic de fard, ruj, pentru că până la urmă e vorba despre respectul faţă persoana decedată. Familia vrea să-l vadă pe om aşa cum a fost odată, nu alb la faţă şi cu buzele vinete. Eu sunt creştin şi ţin la lucrurile astea, pentru că aşa e lăsat de la Dumnezeu, să ne respectăm între noi, oamenii şi să ne pomenim morţii. Formolizarea ţine tot de respect, pentru că dacă nu-ţi faci treaba bine, nu respecţi fiecare etapă, cadavrul dă în putrefacţie…”
După ce încheie serviciul, Costache Tiron pleacă acasă la soţie şi la copii, la fel ca orice om normal: „Familia mea ştie foarte bine cu ce mă ocup şi nu a avut niciodată curiozitatea să mă întrebe dacă am coşmaruri; şi la urma urmei, ce întrebare ar fi asta atât timp cât eu nu am omorât pe nimeni, sunt un om integru, care-şi vede de treaba lui, cu rigurozitate şi foarte mare seriozitate”.
