Obsesia cumpărăturilor și boala prosperității (I)

27/04/2018

* Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Săptămâna aceasta am primit câteva întrebări din care o să aleg două, care țin de o problemă comună.
1. Domnule doctor, soția mea de fiecare dată când se ceartă cu mine sau când este într-o situație deprimată, mai melancolică, se duce la un mall și face cumpărături de o sumă mare, fără să fie nevoie de atât de multe lucruri. Își cumpără doar din satisfacția de a cumpăra – de exemplu, are o colecție de cel puțin 150 de perechi de pantofi, să nu mai spun că dulapul este plin cu bijuterii și cu haine de o calitate foarte bună și pe care dacă le-a purtat o dată în viață. Am vorbit cu ea de mai multe ori dar nimic nu ajută. Ea continuă pe drumul ei, se supără că îi fac observație, mă tratează ca fiind zgârcit, de mai multe ori plânge și atunci nu am încotro și o las în pace. Astfel , lucrurile se repetă. Ce pot să fac, vă rog să mă ajutați. Menționez că am încercat să o trimit la dvs dar refuză și spune că eu sunt problema și nu ea.
2. Domnule doctor, sunt total disperat! De mai mult de 3 ani, soția mea a intrat într-o legătură cu o firmă care promovează on line produse casnice, electronice, cosmetice și altele. Ea cumpără fără să fie nevoită și fără să ia în calcul vreun pic situația noastră materială. Numai faptul că i se dă în mai multe rate fără dobândă și cu prețuri foarte bune o stârnește să cumpere lucruri pe care le avem și care sunt puse în dulap fără ca nimeni să le folosească. Ce putem face ca s-o scot din obsesia pe care a dobândit-o pe parcursul anilor și care ne duce la certuri și la neînțelegeri familiale puternice?
Răspuns:
Întrebările voastre ridică o problemă serioasă în societatea noastră de la începutul anilor 50 și ajunge la vârf în anii 70-80 și până în prezent. După cel de al doilea război mondial, în 1957 s-au făcut sondaje de opinie legate de nivelul fericirii persoanelor în Statele Unite. Mai mult de 70 de procente au declarat că se simt fericite cu toate că nivelul de consum material era mult mai mic și calitatea vieții, legat de produse electrice și altele, era mult mai scăzută decât în anii 70-80. Dar, același nivel de fericire, a scăzut semnificativ în SUA la sondajele de opinie din anul 1978 când numai 42 de procente au declarat că sunt fericiți și mai mult de 45 de procente au spus că nu sunt fericiți.
În 1997, un material științific publicat la televizor arată concluzia că există o tulburare pishică mentală numită boala prosperității ori în denumirea originală, AFLUENȚA. Această tulburare se manifestă în situația în care oamenii nu sunt fericiți, sunt încărcați cu probleme mai ales materiale și folosesc un stil de viață centrat pe cumpărături cronice a produselor de toate felurile, fără să se gândească dacă au nevoie de aceste produse, fără să-și dea interesul de calitatea lor și să le strângă în dulapuri, să le ducă în timp ca pe un gunoi al casei. Ele chiar devin un fel de gunoi. Boala prosperității lovește în sănătatea fiecărui om când sistemul face în așa fel încât acel lucru să devină o valoare economică, o tipologie. În loc ca individul să fie încurajat să cumpere doar produse de care are nevoie, îl determină să cumpere mai mult, și mai mult, tot felul de lucruri.
Societatea, prin regimul capitalist, încearcă să producă mai mult și mai mult lucruri pentru a câștiga și prin urmare, a se îmbogăți. Teoria economică a lui Milton Freedman încurajează ca societatea să producă tot mai mult lucruri accesibile oamenilor și prin asta să crească puterea de cumpărare și puterea financiară și economică. În cazul acesta, fabricile produc lucruri care, din păcate, mai mult de 80 de procente, nu sunt produse principale și sunt mai mult pentru îmbogățirea buzunarelor patronilor. Firmele de publicitate au folosit în SUA, în 2017, mai mult de 15o miliarde de dolari numai ca să poată să vândă marfa. Aceleași firme de publicitate folosesc două metode principale: una, a arăta că omul este inferior, are o problemă cum ar fi este prea gras și nu este sănătos; a doua este cea a de arăta că ei au un produs care poate îmbunătăți starea omului, cum ar fi un medicament, un aparat electronic sau altele, care îl conving că după ce l-a făcut să se simtă inferior, poate să ofere si soluția.
În anii 70 au venit băncile în țările prospere cu un ajutor fantastic la firme și producători, când s-a deschis posibilitatea de a returna banii prin carduri sau să li se dea cu dobânzi foarte mici sau chiar să plătească mai puțin. În spatele acestor lucruri era lozinca – aveți dreptul să intrați pe minus, munciți mai mult și acoperiți acest minus! În acest caz a început o cultură a economisirii produselor care încurajează oamenii să fugă după materiale, după produse, să cumpere cât mai mult. O parte din produse chiar sunt pentru ceea ce avem nevoie: casă, iubire, sentimente, nevoi afective. Materialismul nu poate și nu are nici o abilitate să compenseze, însă, nevoile sentimentale cum ar fi iubire, siguranță, apartenență, libertate, plăcere. Dintr-o dată, ne regăsim atunci când risipim timpul nostru pe muncă ce nu ne face nici o plăcere; o altă parte reprezintă munci de rutină și de monotonie și care nu ne dă nici o satisfacție afectivă. Avem nevoie să căutăm plăcerile pe consumul material care ne dă parțial plăcere, pentru câteva minute. Și familia a devenit mai monotonă fără să fie de ajutor, fără să dea energia afectivă prin membri ei.
În acest caz, când dezamăgirea crește, frustrările și ele devin mai puternice, căutăm un refugiu și cel mai ușor refugiu și o satisfacție înșelătoare este să mergem la mall-uri, să cheltuim banii care, o parte, nici ,măcar nu sunt ai noștri, să ne simțim alături de noul produs într-o stare euforică și în aceste ore de cumpărături parcă simțim că nu mai avem același gol în suflet și ne simțim într-o stare euforică. Și într-adevăr, anxietatea de cumpărături este văzută ca una din anxietățile și probleme prevăzute în cartea psihiatrică, psihologică.