* Sfânta liturghie a fost săvârşită de IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Foarte mulţi credincioşii din zona comunei Pipirig au participat, sâmbăta trecută, la slujba de binecuvântare şi de sfinţire a lucrărilor Bisericii „Sfînt Ierarh Nicoleae” din localitatea. „Catedrala Munţilor” cum frumos a denumit-o patriarhul Nicodim Munteanu, ctitorul ei, de loc din această frumoasă localitate montană.
Sfinţirea lăcaşului de închinăciune şi Sfânta Liturghie au fost săvârşite de IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.
Oamenii ai venit frumos îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, au trecut prin sfântul altar şi s-au închinat la sfânta masă şi au asistat la Sfânta Liturghie oficială pe scena special amenajată în curtea bisericii. Priveliştea era încântătoare: un sobor impresiona de preoţi şi o „mare” de oamenii care a „inundat” curtea bisericii şi împrejurimile sale.
Resfinţirea lăcaşului de cult s-a făcut după ce aici au fost realizate mai multe lucrări de exterior şi interior, aşa cum ne-a precizat părintele Vasile Sandu, profesor la Seminarul „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, autorul cărţii „Oameni de peste vremi. Slujitori în Catedrala Muntilor“. S-a spălat pictura, s-a reparat acoperişul şi s-au realizat şi alte lucrări care au fost binecuvântate şi sfinţite de către Înalt Preasfinţitul Teofan.
IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei:
„Prin grija bunului Dumnezeu ne aflăm în această venerabilă localitate, în inima căreia se află această prea frumoasă catedrală, legată de memoria preafericitului patriarh Nicodim Munteanu.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru toată strădania depusă de părintele paroh, de enoriaşii acestei parohii, pentru că aţi readus această biserică, după un anumit număr de decenii, la frumuseţea sesizată, atunci, de cei care, cu mulţi ani în urmă, au binecuvântat s-o înfiinţeze, au sfinţit-o având în frunte pe patriarhul Iustinian.
Săvârşim acum sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru această lucrare sfântă. Înainte de aceasta se va rosti o rugăciune de dezlegare pentru toţi cei de faţă, cler şi popor, ca Dumnezeu să ne dezlege prea multele noastre păcate, să ne ierte de fărădelegile săvârşite, să ridice de deasupra umerilor sufletelor noastre povara păcatelor.”
*Catedrala Munţilor, ctitorie de patriarh
În urmă cu aproape un veac, un vrednic fiu al satului, Fericitul Nicodim, al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a năzuit să poată înălţa, în satul copilăriei sale, Pipirig, un măreţ locaş de închinare, care, peste veacuri, să poarte aprinsă flacăra credinţei şi pe care a numit-o „Catedrala Munţilor“.
În anul 1923 s-a pus piatra de temelie încredinţând proiectul construcţiei unor arhitecţi de renume precum Carol Zane şi Mihai Stoian, acesta din urmă fiind şi arhitectul Mitropoliei Moldovei. Lucrările de construcţie a catedralei au mers încet, fiind o operă vastă care cerea, pe lângă mijloace materiale, şi un efort deosebit din partea comunităţii. Zidurile bisericii au fost construite numai din piatră cioplită în formă de cruce şi bucerdată, pregătită pentru construcţie de meşteri italieni. Patriarhul Nicodim Munteanu a supravegheat şi a sprijinit permanent construcţia acesteia, dar greul ducerii la îndeplinire a fost în sarcina nepotul său, părintele Vasile Munteanu, alături de enoriaşii săi.
După anul 1945, lucrările de construcţie au fost reluate în forţă. Numai că au trebuit să treacă 27 de ani pentru ca măreaţa operă să fie realizată. Dorinţa patriarhului Nicodim Munteanul s-a îndeplinit, însă a plecat la Domnul cu doi ani înainte de a-şi vedea împlinit visul de-o viaţă. Preotul Vasile Munteanu împreună cu familia şi vrednicii săi enoriaşi au reuşit să termine construcţia în anul 1950.
Pipirigenii nu-şi uită binefăcătorii. Astfel, în fiecare an, pe data de 27 februarie, toată suflarea se adună în „inima satului, cu lumânări, colaci şi colivă, spre a se ruga lui Dumnezeu pentru sufletul „vlădicăi Nicodim“ şi pentru ceilalţi ctitori şi binefăcători răposaţi.
*Cioplitul pietrei, o veche îndeletnicire ce se păstrează
Comuna Pipirig este o aşezare străveche, cu oameni vrednici, nişte munteni de frunte. Este o localitate aparte, cu specificul ei. Aici, cu mulţi ani în urmă, mulţi oameni s-au refugiat din Ardeal din cauza persecuţiilor religioase ale uniaţilor şi catolicilor dar şi a imperialismului habsburgic. Ardelenii au fost primiţi pe moşia Mănăstirii Neamţ, care i-a şi ajutat să-şi ridice micile gospodării şi să-şi construiască o biserică, pusă sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.
Comuna Pipirig mai are ceva care o individualizează cumva în zonă: cioplitul în piatră, o îndeletnicire veche de aproape un secol. Îndeletnicire deprinsă de localnici de meşteri italieni, cei care au lucrat la ctitorirea Catedralei Munţilor Pipirig.
Pagină realizată de Tina CONDREA
Foto: Sorin PRUTEANU