Unii oameni sunt cumpătaţi toată viaţa iar pe alţii îi apucă cumpătarea după ce grăsimile şi bolile fac parte din viaţa lor cotidiană. Şi unii şi alţii încearcă într-o lume mereu agitată şi parcă pe fugă să găsească reţeta minune pentru un trai sănătos până la adânci bătrâneţi. Cauza principalelor boli ce macină omenirea ar fi, după părerile unor specialişti trecuţi prin viaţă, modul în care alegem cum şi ce mâncăm în decursul vieţii. La o alimentaţie nesănătoasă cumulată cu factorii de stres şi de poluare în mijlocul cărora trăim nu e de mirare că odată ajunşi în faţa medicului nu ne mai rămâne decât o singură variantă pentru viitor: întocmirea unui testament şi achiziţia celor de folosinţă pentru o înmormântare aşa cum cere tradiţia locului.
Hrana sănătoasă din pieţe
O variantă de mâncare sănătoasă este prezentată de nutriţionişti ca fiind şi cea care cuprinde în farfuriile noastre şi carnea de iepure. Din păcate carnea nu se regăseşte în meniul romaşcanilor foarte des şi, cei mai mulţi spun că au gustat foarte rar din preparatele din carne de iepure. O cauză o constituie probabil şi absenţa de pe rafturile magazinelor a cărnii de iepure. Cei care „au dat de gust” acestui produs sunt în mare parte vânători sau au prieteni vânători şi, după fiecare partidă de vânătoare încheiată cu succes se dedulcesc la câte un ospăţ vânătoresc care include şi preparate din carnea urechiaţilor ciuruiţi de meseriaţii puşcaşi. O altă categorie de „fericiţi” consumatori mai sunt şi acei şoferi care mai prind în „bătaia” farurilor câte un urecheat debusolat care îşi dă duhul în portbagaj cu jugulara tăiată şi poposește pe mesele îmbelşugate.
Iepurele este un animal care se înmulţeşte destul de repede şi nu necesită o hrană sofosticată sau scumpă şi totuşi, în puţine gospodării din sate mai este crescut pentru a fi sursă de hrană pentru familie sau pentru a fi vândut în pieţe.
Sunt şi bani europeni
Da, pot fi accesaţi banii europeni şi pentru o astfel de afacere de creştere a iepurilor. Şi, totuşi, ce îi împiedică pe oamenii cu simţul afacerilor şi al profitului să se implice într-o asemenea acţiune? În paiaţa din Roman am întâlnit duminică în sectorul dedicat comercializării animalelor vii (iepuri, găini, păuni, peruşi sau căţei) pe domnul Iosif un vechi crescător şi cunoscător al pieţii naţionale a micilor animăluţe crescute pentru a sfârşi ca hrană sau doar pentru decor în curţile din jurul unor impunătoare vile. L-am întrebat pe vechiul crescător de animale dacă există prin împrejurul Romanului vreo fermă de iepuri şi, mi-a spus că nu cunoaşte să existe aşa ceva aici iar singura fermă ce a vizitat-o a fost una de lângă Braşov. Această fermă de lângă Braşov are mecanizat şi sistematizat tot grajdul amenajat pentru iepuri iar accesul în interior era permis doar celor trei membrii ai familiei care îngrijeau de soarta urecheaţilor. Hrana sosea în faţa iepurilor pe bandă rulantă iar mizeriile erau curăţate şi transportate tot mecanizat fără a fi necesară prezenţa omului. Iepurii ajunşi la maturitate erau trmişi pe baza unui contract în Ungaria la un abator specializat în sacrificarea urecheaţilor. La ora actuală se pare că în România nu există niciun abator autorizat pentru tăierea iepurilor fapt care reprezintă primul şi marele hop în demararea unei afaceri pe picior mare pentru creşterea blândelor animale. Pot fi accesaţi până la 16 000 de euro pentru a dezvolta o astfel de fermă dar „produsul finit” trebuie transportat pentru sacrificare tocmai în Ungaria, fapt care face ca preţul cărnii ajunse înapoi pe rafturile magazinelor să devină prohibitiv pentru majoritatea potenţialilor cumpărători. Construirea unui asemenea abator specializat doar pentru tăierea iepurilor ar necesita cheltuieli foarte mari care s-ar amortiza greu, în condiţiile în care nu există o piaţă clară a cărnii de iepure.
Pentru a putea avea acces la banii europeni trebuie îndeplinite mai multe condiţii iar pentru suma de 16 000 de euro (bani nerambursabili) doritorul trebuie să aibă deja un efectiv de 420 de iepuroaice şi un plan de afaceri pentru viitor bine pus la punct. Iosif ne-a spus că numai achiziţia celor 420 de iepuroaice ar costa peste 15 000 de euro iar cheltuielile pentru adăpost şi hrana necesară depăşesc uşor această sumă.
Până la apariţia lanţului producător – abator – comerciant care să facă ca preţul acestei delicatese culinare să fie accesibil buzunarului cumpărătorului român va mai trece multă vreme.
Cei care doresc însă să aibă pe masă preparate de iepure au posibilitatea de a-şi cumpăra urecheatul din piaţă şi de-al sacrifica singuri putând în acest fel să păstreze şi blăniţa ca pe un trofeu, dar nu de vânătoare. Preţul unui „urecheat” ajunje la piaţa din Roman în jurul sumei de 350 de lei în funcţie de greutatea lui şi de cât de bun negociator este cumpărătorul.
Dan VASILIU