“Nu-s parale!”

Comerțul în umbra lipsei de cash
Reticența marilor investitori de a “debarca” la Piatra Neamț (din diverse motive, în general obiective), micșorarea evidentă a lucrărilor pe proiecte cu finanțare nerambursabilă, scăderea sumelor trimise acasă de nemțenii de peste graniță concură în a face tot mai simțită lipsa disponibilităților bănești de pe piață.

Contemporanul „lipsă lichidități” (exprimat cu decenii în urmă de Constantin Tănase în memorabilul “Nu-s parale!”) este direct resimțit de comerciantul nemțean. Dincolo de statistici oficiale care măsoară procentele cu care (tot) scade o activitate sau alta, contactul direct cu spațiile comerciale din Piatra Neamț dă măsura cumpărăturilor cu trend descendent.

Standuri goale

Criza financiară a calmat cât de cât nebunia prețurilor la chirii de spații comerciale din Piatra Neamț. Efectiv, prin 2006 o luaseră razna rău de tot.
Cu toate că, în multe cazuri, proprietarii de mari spații comerciale au mai dat jos din prețurile la chirii, rezultatul nu a fost cel scontat. Altădată, așteptai cu lunile sau anii să poți prinde un stand în Petrodava sau Unic. Acum, între 10 și 20 % din aceste standuri sunt goale. La fel și prin mall-urile apărute mai recent unde, spațiile neocupate pe bani sunt folosite ca zone de expunere (fără plată!) de unii comercianți cu acceptul proprietarilor. Că mai bine dau o linie de mobilier sau alte produse expuse gratis decât hăul unui loc neocupat.
De ce nu se înghesuie comercianții ca altădată? “Abia vindem cât să mai avem cu ce cumpăra marfa. Dacă mai punem în calcul un salariat, cheltuieli cu transportul, cu telefonul, dările la Fisc etc suntem deja pe minus. Nu mai e comerțul ce a fost, de unde bani de chirii?” – spune patroana unei firme care vindea haine și care a plecat, în urmă cu cîțiva ani, de la magazin mare la bazar și, acum câteva luni, a închis și ultimul spațiu.

Kilipir, PPT, Bazar

Lipsa de bani a împins oamenii către produse ieftine. O alternativă la SH-uri (celebrale „Second Hand” care și ele, tot apar și se închid) o reprezintă magazinele cu haine și încălțări ieftine.
Mai întâi a fost boom-ul magazinelor „Kilipir”. Celebrele 38-uri. În care, printre alte obiecte (de uz casnic) se aflau și ceva haine mai ieftine. Îngrămădite, în general, în spații foarte mici (tot pe motiv de preț mai mic la chirie), dacă intrau 10 clienți odată, deja era aglomerație. Și intrau, la început. Acum? „Completez integrame toată ziua. Dacă intră un client la o oră. Unul din cinci cumpără ceva, restul se plimbă ca în muzeu. Nu sunt bani. Îi vedem, mai ales pe pensionari cum se uită la produse, ar avea nevoie, prețurile noastre nu sunt deloc mari, dar oftează și pleacă.” – spune Carmen, vânzătoare la un Kilipir din centrul orașului.
PPT înseamnă Prețuri Pentru Tine – la început era efectiv aglomerație în ele, acum cumpărătorii sunt mai rarefiați. Și nu vorbim cumva de haine de firme sau produse la care eticheta reprezintă trei sferturi din preț ci de produse pentru care clientul dă între 5 lei și cîțiva zeci de lei.
Imaginea simbol a comerțului nemțean și a lipsei de bani de piață este Bazarul din Piatra Neamț. La două-trei chioșcuri funcționale, se află câte unul-două fie ridicate, fie închise. Patronii de SRL-uri sau PF-uri sau vânzătorii care sunt de tură stau câte trei-patru la o șuetă și când apare câte un client, mai discret sau mai agresiv, încearcă să-l agațe pe mușteriu: „Ce doriți? Avem cămăși de vară, avem șlapi, avem…” Dar rămân cu vorba neterminată că omul își continuă plimbarea. Așa că vânzătorii au tot timpul din lume să discute despre starea vremii, seriale de telenovele sau politică.
Mai discută și despre ultimele noutăți în materie de economie și clatină oftând din cap când aud că se mai închide o fabrică, că mai sunt probleme la nu știu ce firmă care nu dă salariile. Nu-s parale, nu sunt cumpărători!

Daniel VINCA