Tot mai des auzim vorbindu-se în jurul nostru despre comunicare. Manifestarea multitudinilor de experiențe, a numeroaselor forme și dimensiuni ne pun în fața fenomenului extrem de vast și de complex al comunicării.
Fiecare dintre noi poate oferi situații arhicunoscute în care procesul comunicațional intră în scenă. Vorbim aici de omniprezentul dialog faţă-în-faţă, de schimbul de mesaje scurte prin intermediul telefonului mobil, de la convorbirile formale şi/sau informale, de schimbul de scrisori (din hârtie sau pur „electronice”) şi până la şedinţa de bloc.
Pentru a răspunde principiilor fundamentale unei comunicări eficiente, persoanele antrenate în acest proces folosesc și dezvoltă anumite abilități. Crearea unor legături pozitive conduce la obținerea rezultatului scondat.
Așadar, în atitudinea indivizilor se pot observa cu ușurință câteva constante, care îi ajută să întreprindă un proces comunicațional eficient și eficace.
În lucrarea Rezolvarea dificultăților de comunicare, specialistul în dezvoltare personală și comunicare, Fabrice Lacombe, vorbește despre capacitatea de a percepe conștient mesajele emise de interlocutori, dar și propriile mesaje. Astfel, dezvoltarea acuității senzoriale se aplică atât mesajelor rostite, cât și totalității mesajelor nonverbale.
O altă constantă este fixarea obiectivelor de comunicare sau de acțiune. Fie că vorbim despre proiecte pe termen scurt, mediu sau lung, ne adaptăm la situație și acționăm conform noilor reguli. Dacă situația de comunicare devine dificilă, ne punem imediat întrebarea: „Ce vrem cu adevărat”?
Nici sporirea gradului de concordanță nu scapă ochiului profesionist al comunicatorului eficient. Prezentăm mesajele care sunt în acord unele cu altele, fiindcă deseori toate ideile transmise pot fi în acord cu o armonie interioară între gânduri, emoții și valori.Acest acord interior determină concordanța mesajelor și armonia pe care o remarcă interlocutorii lor.
Vorbim apoi despre dezvoltarea atitudinii relaționale deschise: ascultăm interlocutorul și împărtășim din experiențele proprii, fiindcă așa cum știm cu toții procesul de comunicare este un schimb informațional.
Creăm apoi un sistem de recunoaștere pozitivă, în care participanții în procesul de comunicare își pun în valoare persoanele cu care intră în contact.
Împărtășirea gândurilor, sentimentelor, emoțiilor și deciziilor conduc la transparență în comunicare. Exprimându-ne propria lume interioară, ne putem găsi astfel propriul loc în lume.
O importanță majoră o are și recunoașterea limitelor propriei puteri asupra situației, dar și incapacitatea de a-ți domina interlocutorul.
Acestea fiind spuse, putem afirma cu tărie că orice situație de comunicare îi determină pe fiecare dintre actorii implicați să facă o modificare în situația sa concretă, în sentimentele și gândurile sale. O acțiune comunicațională eficientă înseamnă abordarea situației relaționale în funcție de toate aceste tipuri de constante comportamentale
Alexandra Gîrbea
