nihilsinegeo@yahoo.com
Nu e vorba despre președintele României, nici fostul, nici actualul. E vorba despre președintele Franței.
Vreau să vă ofer o mică demonstrație de civilitate și gentilețe normală.
În anul 2008, când a apărut prima mea carte de proză, fiind și ediție bilingvă româno-franceză, în entuziasmul meu de debutant, dar și de filo-franco, am trimis câte un exemplar de semnal mai multor persoane din țară, dar și președintelui de atunci al Franței, Nicolas Sarkozy, acestuia împreună cu o carte a lui, apărută în traducere românească.
Ei bine, din toți acei adrisanți, singurul, dar absolut singurul care mi-a dat un răspuns a fost președintele Franței. Nu mi-a scris personal, având un șef de cabinet, nu mi-a trimis „en revanche“ cartea lui cu autograf, spunându-mi că nu o are personal, dar a avut normalitatea, pe care eu am întâlnit-o și personal în Franța și în relațiile cu diferiți cetățeni franțuji, de a da un răspuns, fie el și formal și politicos și fără nici un efect practic, la o scrisoare.
Anexez în copie scrisoarea. Și, pentru că, hélas! cititorii de franceză sunt tot mai puțini la noi, permiteți să și traduc:
„Șeful de cabinet al
Președintelui Republicii (Franceze)
D-lui Gheorghe MOROȘANU
Paris, 29 sept. 2008
Dragă Domnule,
Președintele Republicii franceze a primit volumele cărții Dv. și ediția «Témoignage» (martor, mărturie), tradusă în limba română, pe care ați avut amabilitatea de a i le trimite.
D-l Nicolas SARKOZY m-a însărcinat să vă mulțumescvivement (greu traductibil, din inimă, aprox.) pentru amabila Dv. trimitere. El vă felicită, de asemenea, pentru pasiunea Dv. pentru cultura franceză și pentru răspândirea francofoniei, la care contribuiți prin lucrările Dv. literare.
În schimb, am regretul de a vă spune că Prezidenția Republicii nu dispune de exemplare ale cărții scrise de Șeful Statului, care sunt disponibile numai în librării.
Primiți, Domnule, expresia celor mai bune sentimente ale mele.
Semn. indesc., Cédric GOUBET“
Ce ziceți, cât mai avem de învățat în materie de bune maniere?