*(Învinge judecătorul? – continuare, selecție texte) *Un fel de recenzie a cărții lui Adrian Toni Neacșu
Tot din Capitolul 4, pct. 38, Cum să abordezi un judecător ostil.
„Nu poți răspunde judecătorului cu aceeași monedă. Dacă el este impulsiv, tu păstrează-ți calmul. Dacă el este abuziv, răspunde politicos și amabil“…
„Atunci când vezi un judecător care știe să zâmbească simți că poți să comunici cu el, și un astfel de judecător dovedește stăpânire de sine, în timp ce un judecător care nu e sigur pe el este agitat, are un limbaj non-verbal ostil care îi deconspiră gândurile“.
„Oricum ar fi, singurele soluții pe care le ai la îndemână sunt cele procedurale“.
Notă marginală G.M.: Autorul vorbește (scrie) cam prea normal și liniștit despre „judecătorul ostil“. Eu, GM, aș fi dacă nu agitat, în orice caz puțin revoltat. Pentru că judecătorul ostil este o anormalitate, o anomalie, care trebuie musai și urgent eradicate. Cum? E complicat de dat soluții. Primele mele idei ar fi să nu mai intre în sistem judecători de 25 de ani (deci, corelativ, nici să nu se pensioneze la 50 de ani, când abia capătă înțelepciune), sistemul să fie echilibrat statistic/sexual, cu toată dragostea, în sfârșit, dar nu în final, aspiranții să fie examinați nu numai la buchea cărții, ci și la unele calități umane elementare. Asta nu înseamnă numai un examen psiho clasic, pentru că aroganții și încrezuții nu sunt neapărat stricați la cap, ci pur și simplu o apreciere a calităților care țin de normalitate, înțelegere umană și multe altele.
Dar cine să facă ce am zis mai sus, când „șefii“și controlorii sunt în majoritate setați pe formalismul scorțos de care am mai vorbit? E o dilemă, trebuie să recunosc.
Jud. Gheorghe Moroșanu
nihilsinegeo@yahoo.com