* Tânărul vrea să studieze Drept internaţional şi să intre în politică
„Eşti rom şi nu poţi” e un stereotip, un lucru fundamental greşit. „Eşti rom şi poţi!”, este deviza după care s-a călăuzit în viaţă Nicu Copoţ, tânărul care a reuşit să spargă barierele şi prejudecăţile şi să devină primul rom care va studia la Universitatea Oxford. Primul din istoria instituţiei. „Din ce am citit eu, nu există nici un rom care să fi ajuns până acum acolo”, spune Nicu Copoţ. „Acum studiez pentru bacalaureat, pentru facultate a dat Dumnezeu să nu mai fie nevoie. În general studiez cam 4 ore de studiu pe zi şi tot 4 citesc”.
Nicu Copoţ a învăţat în primii ani de şcoală la „Vasile Conta” şi apoi la Colegiul Ştefan cel Mare din Târgu Neamţ, unde s-a apropiat de profesorul Octavian Carp, dascălul care i-a împrumutat cărţi şi l-a ajutat să le înţeleagă. „Am rămas surprins de pasiunea lui pentru învăţătură”, ne-a declarat profesorul Carp. „Când am văzut cum „înghite” cărţile, m-am regăsit în el pe mine, cel de pe vremea adolescenţei. Mă aşteptam să ajungă la Oxford pentru că are o capacitate grozavă de memorare şi o viteză fantastică a gândirii. I-am împrumutat multe cărţi, le-a citit, le-a rumegat şi mi-a plăcut că le-a şi înţeles”.
Nicu Copoţ s-a hotărât să „aplice” la Oxford ca să arate că „se poate”. Se poate chiar dacă provine dintr-o familie simplă şi se poate chiar dacă e rom. Şi a reuşit. La toamnă va învăţa în Marea Britanie. Apropiaţii au reacţionat diferit. Cei – mai puţini – care auziseră despre Oxford şi ştiau că este pe locul I în Europa şi cam pe locul IV în lume, s-au bucurat foarte mult. Ceilalţi, care nu aveau habar nici unde este universitatea şi nici ce se întâmplă acolo, n-au priceput nimic.
Nicu Copoţ nu se gândeşte nici o secundă că nu va avea bani pentru studii, în ciuda faptului că doar taxele înseamnă cam 10.000 de lire pe an, iar „traiul” încă pe atât. Este convins că părinţii săi şi oamenii din jurul lor vor aduna suficient cât să-l susţină, iar el îţi va lua revanşa mai târziu, când va fi pe picioarele lui. Nu vrea să-şi caute o slujbă pentru că se teme că nu i-ar mai rămâne timp suficient pentru studiu. Iar el vrea să înveţe la Oxford. Şi apoi să se implice în politică. Nu să fie lider, ci să facă parte dintr-o echipă care să pună în practică definiţia dată de Aristotel politicii şi anume „ştiinţa sau arta de a conduce bine o comunitate sau o grupare de oameni”. Şi această dorinţă vine după o analiză lucidă a lumii în care trăieşte: „La noi, o spun cu părere de rău, politicul a distrus totul. În primul rând a distrus spiritualul şi, odată distrus spiritualul, a distrus şi umanul”.