* Oraşul răsună de “ciao, bella”, “mia carra” şi “apă frizantă”
S-a umplut oraşul de “italieni”, iar, ieri, în zi de sărbătoare, parcă au ieşit în evidenţă mai mult decât de obicei. Au luat cu asalt magazinele, terasele, parcurile, străzile. A parcat fiecare unde i-a venit la îndemână. “Românii” nu prea au lucrat, aşa că locurile lor tradiţionale şi plătite au fost ocupate. Nu-i nimic! Există soluţii: pe străduţa laterală, gâtuită – astfel – la o singură bandă, pe cei câţiva metri pătraţi “dedicaţi” aprovizionării magazinului de la parterul blocului mătuşii, sau chiar în intersecţie- dacă e situaţie de urgenţă. Aşa a procedat un “italian” din specia “m-am trezit cu bani, deci am drepturi”, care a oprit exact în mijlocul drumului, să-şi aştepte consoarta. Femeia a ieşit, delicat, dintr-un magazin de haine, cu proaspăta achiziţie pe umeraş, a deschis portiera din spate, a aşezat rochia cu atenţie, să nu facă vreo cută apoi, cu aceleaşi mişcări lente, s-a urcat pe scaunul din faţă. Răbdarea celor cinci şoferi care aşteptau să vireze la dreapta a dat în clocot şi claxoanele au fost puse la treabă. “Sei nervoso? Ai oleacă răbdare!”, a venit, prompt, reacţia “italianului” cu ochelarii de soare la gât şi guma de mestecat între dinţi.
În tot oraşul se merge foarte încet sau foarte repede şi se parchează anapoda. La sensurile giratorii se fac cozi. Nimeni nu mai ştie cine cui trebuie să-I acorde prioritate, se bagă care are “tupeu”, iar alţii mai puţin curajoşi încremenesc minute în şir cu semnalizarea spre dreapta pentru ca, imediat ce prind liber, s-o ia hotărâţi la stânga. Sticlele de Cola şi pachetele de ţigări zboară din mers, aruncate din maşinile cu numere străine în secunda în care au devenit nefolositoare. Se poate! Faţă de Italia, România e oricum un fel de coş de gunoi, aşa că nu mai contează unde arunci bonul de la cumpărături, ambalajul de la “gelatino” sau şerveţelul nazal abia folosit. În România e rău, e urât, e scump, e gri. La “noi” în Italia, e civilizaţie! Ăştia sunt oamenii plecaţi de 4-5 ani din ţară, “emancipaţi” la săpat şanţuri şi la schimbat pampers. Oamenii pe care “civilizaţia” de dincolo nu dă două “centezime”. Dar când vin acasă, totul le “pute”, privesc în jur cu un dispreţ neţărmurit şi comentează neîncetat că România n-o să ajungă ca Italia nici într-o mie de ani.
Totuşi, concediul “italienilor” nu este doar prilejul de a-şi etala maşinile, bijuteriile şi limbajul. Răsună străzile de “ciao, bella”, “mia carra”, şi terasele de “apă frizantă”. Dar zâmbetul trebuie întreţinut. Stomatologii au de lucru toată luna la carii şi recondiţionări de lucrări dentare, pentru că “dincolo” e de 10 ori mai scump. Durerile de spate şi ciupercile căpătate de la încălţările second-hand se tratează tot în concediu, că medicii români sunt mai buni şi mai ieftini decât în Italia, unde un doctor fără şapte aparate în jur e limitat total la a pune un diagnostic. Şi medicamentele se cumpără tot de aici şi se aşează, cu grijă, în bagaj, lângă legătura de leuştean de la bunica.
C.M.
N.B. Pentru cei care îşi văd de treabă, nu uită să fie oameni oriunde s-ar afla şi nici nu întreabă “come se dice la voi?” după 3 luni de stat în Italia, tot respectul!