Iulian Gorea: „Această expoziţie este dedicată memoriei martirilor care s-au jertfit pentru libertatea noastră, în decembrie 1989…”
O expoziţie inedită îşi aşteaptă vizitatorii, începând cu data de 16 decembrie. Este vorba despre expoziţia permanentă „Muzeul copilăriei anilor ‘70”, găzduită de Casa de Cultură a Sindicatelor, la etajul 1, lângă Anticariat.
Expoziţia se adresează tuturor copiilor, mari şi mici, dar şi adulţilor care se simt copii şi care doresc să-şi revadă cei mai frumoşi ani ai vieţii. Pot fi admirate, aici, jocuri şi jucării vechi, păpuşi Arădeanca, tancuri, maşinuţe, avioane, rachete, tamburine din tablă, publicaţii din „Epoca de aur”, obiecte de vestimentaţie, insigne sau rechizite care amintesc de anii ’70 – ’80, colecţionate de sculptorul Iulian Gorea, încă de acum 10 ani. De asemenea, pentru că pe data de 16 decembrie se împlinesc 25 de ani de la izbucnirea Revoluţiei din 1989, Iulian Gorea îşi doreşte să dedice această colecţie de jucării memoriei celor peste 1000 de martiri care şi-au dat viaţa pentru libertatea şi demnitatea noastră.
Rep.: Cum v-aţi descoperit pasiunea de colecţionar şi ce vă leagă de jucăriile anilor ’70?
Iulian Gorea: Cu ceva ani în urmă, am văzut o jucărie pe internet, care mi-a atras atenţia. Era o jucărie de colecţie, cu care eu mă jucam, când eram mic. Copilul meu şi-a dorit-o, am comandat-o şi aşa a început totul. Am căutat din ce în ce mai multe jucării din anii ’70, achiziţionându-le fie la diferite târguri, fie de la persoane particulare sau de pe internet. În momentul de faţă, colecţia cuprinde în jur de 500 de piese.
Rep.: Care ar fi cele mai atractive obiecte?
Iulian Gorea: Din punctul meu de vedere, toate sunt atractive. M-am axat mai ales pe jucării din tablă, pentru că acestea sunt mai trainice. Însă colecţia cuprinde şi jocuri: palete de tenis, mingi, puşti, pistoale, precum şi o colecţie de vaporaşe, lucrate la Casa Pionierului. De altfel, cabinele se pot desface şi se vede cu câtă grijă au fost lucrate, după schiţe şi modele care se găseau în revista “Tehnium”. Avem şi jucării deosebite, cum este acest autobuz, dar care se trimiteau la export. De asemenea, păpuşile lucrate la fabrica “Arădeanca” de la Timişoara erau foarte frumoase, pentru că se foloseau vopsele rezistente, cauciuc de calitate etc. Poate că cei care au copilărit în anii ’70 îşi amintesc de celebrele gentuţe din tablă, cu cheiţă, pe care cei mici le luau pe umăr când mergeau la grădiniţă. Îmi amintesc cum mama îmi punea într-o astfel de gentuţă un pachet de biscuiţi cu unt…
Rep.: Şi fetiţele care vroiau să fie gospodine cu ce se jucau?
I.G.: Cu aragaz care avea, desigur, butelie… Călcau rochiţele păpuşii cu un fier de călcat în miniatură, puneau crăticioarele de jucărie pe o plită de gătit… De asemenea, am reconstituit un birou pe care elevii îl foloseau în anii ’70 – ’80, pe el aflându-se carnetul de elev, caiete de desen, de dictando, un atlas geografic, un glob pământesc, un penar de lemn, stiloul şi călimara cu cerneală, un caiet de geografie, în care copiii de astăzi pot admira hărţile continentelor, lucrate şi desenate manual… Sunt expuse şi obiecte aparţinând pionierilor sau şoimilor patriei, de altădată: cravată de pionier, şnur de comandant, matricole, medalii, insigne…
Rep.: Cum vi se pare lumea copilăriei de astăzi, faţă de cea a anilor ’70?
I.G.: Pe vremuri, copiii ştiau să se joace, nu petreceau atât de mult timp în faţa calculatorului, aşa cum se întâmplă astăzi. De aceea, şi jucăriile erau adaptate acelor timpuri. Îmi amintesc, spre exemplu, cum luam o puşcă, asemănătoare cu cele expuse aici, şi mă jucam cu ea, ziua întreagă. Eram nişte copii fericiţi! Jucăriile erau făcute cu responsabilitate, cu suflet! Deşi copiii de astăzi au o paletă foarte largă de jucării, acestea nu mai au candoarea şi expresivitatea jucăriilor de altădată… De aceea, expoziţia se adresează, în primul rând, adulţilor care au nostalgia copilăriei anilor ’70 şi care vor să fie din nou copii. Lor vrem să le amintim că lumea copilăriei poate fi din nou fermecătoare şi că noi, cei mari, suntem răspunzători ceea ce le oferim copiilor noştri.
Rep.: E important să ştim să fim copii?
I.G.: Sigur că da. Altfel, nu putem supravieţui! Dorim, prin această expoziţie, să facem o bucurie nemţenilor. Totodată, dorim să facem un apel către persoanele care mai păstrează jucării vechi, prin pod sau prin lăzile bunicilor, să le doneze muzeului nostru, astfel încât colecţia noastră să se extindă. Nu în ultimul rând, aş vrea să amintesc faptul că această expoziţie este dedicată, deopotrivă, memoriei celor peste 1000 de martiri care s-au jertfit pentru libertatea noastră, în decembrie 1989, şi pe care nu avem dreptul să-i dăm uitării. De aceea, toţi cei care ne vor trece pragul, în cursul lunii decembrie, vor primi câte o listă cu numele acestor martiri, spre veşnică pomenire şi cinstire a memoriei lor.
A consemnat Irina NASTASIU
