*Piatra Neamț, oraș modern european, cu maidanezi, cerșetori și alte tinere talente, bine „educate“
De-a lungul timpului, după Revoluție, peste oraș s-au perindat multe anotimpuri și guvernări, dar poate unele lucruri nu se vor schimba niciodată, oricât de mult ne-am dori acest lucru.
Ne mândrim că trăim într-un oraș modern european, căruia i se mai spune și „Perla Moldovei“. Și da, să recunoaștem, avem străzi largi, o telegondolă impresionantă, cu cabine care parcă zboară spre cer, terase multe (spre care, vara, mirosul de mici, pizza sau covrigi calzi te ademenește și te atrage ca într-o pânză de păianjen), șomeri cu miile, cerșetori și mulți maidanezi care, cu nonșalanță, se plimbă printre picioarele trecătorilor s-au traversează cu atenție pe trecerile pentru pietoni, stârnind admirația și curiozitatea oamenilor.
Dar să discutăm și despre unele trotuare „curate“ din Piatra Neamț, pe unde trebuie să calci cu mare băgare de seamă, altfel te paște vreun „noroc“ sau, mai bine spus, necaz, fiindcă mulți oameni care ies cu câinii la plimbare se fac că plouă când animalul își face nevoile pe unde apucă, iar stăpânul nu strânge „chestiile“ lăsate de patrupezi. Dar să vorbim și despre unii tineri fără educație, care (scuzați!) scuipă pe trotuare, iar oamenii care ies la plimbare trebuie să facă slalom prin bătaia de joc a altora.
Există și unele stații de autobuze și microbuze în Piatra Neamț în care oamenii ar trebui să se simtă protejați de intemperii și, eventual, să poată petrece timpul așteptării stând pe scaune. Însă și aici apar unele probleme la felul în care sunt „tratați“ cetățenii într-o țară membră a UE. Și dăm câteva exemple. Este vorba de stația din fața Autogării, unde, poate după o zi de muncă istovitoare, cetățenii sunt nevoiți să aștepte în picioare cursele care circulă spre Bicaz. Iar din păcate, acolo nu există adăposturi prevăzute cu copertine pentru vreme rea și nici scaune. Cât despre trotuarul care duce în amonte, acesta este un adevărat pericol să mergi pe el, fără să mai aducem vorba că este îngust, iar când plouă apa băltește pe porțiuni cât vezi cu ochii. Tot pe vreme rea, trecătorii care merg pe trotuarul cu pricina trebuie să se ferească și de apa care curge din streșini aproape la fiecare pas. În plus, oamenii trebuie să fie cu mare băgare de seamă, fiindcă unii șoferi „educați“ nu ocolesc cu mașinile bălțile adânci și dese, care „tronează“ pe șosele. Nici la Autogară situația nu este tocmai pe roz. Și acolo trebuie să faci ochii mari când mănânci ceva și la tot ce te înconjoară. Deseori, când am fost nevoit să stau prin zonă mi s-a întâmplat să împart frățește covrigul din mână cu puradeii desculți, care m-au înconjurat fără menajamente și mi-au cerut bani sau mâncare. Dar cel puțin acolo mai sunt câteva bănci pe care să te poți așeza să-ți tragi răsuflarea, însă tot cu mare atenție la buzunare…
De la Autogară mergem la stația de la Piața Mare, unde într-adevăr există un adăpost cu copertină, însă din ea a mai rămas doar acoperișul, fiindcă niște „oameni de bine“ au distrus o parte din adăpost, iar locul cu pricina, arată acum ca după război.
V. ANDRIEȘ
