* Fondurile europene nerambursabile au fost alocate pentru asfaltare drum, grădiniţă nouă, modernizarea şi dotarea căminului cultural
convorbire cu primarul Marcel Bîrjoveanu
Rep.: În ce stadiu se află investiţiile incluse în proiectul integrat de 2,5 milioane euro?
Marcel Bîrjoveanu: Facem ultimele finisaje. Finanţarea europeană integral nerambursabilă a vizat realizarea a 3 obiective investiţionale mari. Este vorba de asfaltarea de drumuri comunale şi săteşti, construcţia unei grădiniţe în satul Hociungi, modernizarea căminului cultural şi dotarea lui cu echipamente audio şi costume populare.
Rep.: Ce zic oamenii acum, când văd că toate investiţiile mari prinse în proiectul european au fost realizate. Vă întreb pentru că, la început, unii le priveau cu scepticism…
M.B.: Dacă la început unii păreau mai neîncrezători, acum sunt cu toţii bucuroşi. Sunt mulţumiţi pentru că, după realizarea acestor investiţii, comuna arată ca un oraş. Aşa spun ei. Drumul era asfaltat de ceva vreme în urmă, dar abia după ce s-au făcut marcajele şi s-a finisat totul, arată cu adevărat ca nou, aspectul lui e altul, aşa l-au remarcat cetăţenii. Au contat foarte mult finisajele.
Rep.: Dintr-o discuţie anterioară am înţeles de la dumneavoastră că şi oamenii „prizează” la nou, au o altă atitudine civică…
M.B.: Acum au mai mare grijă de felul cum arată gospodăriile, faţadele caselor, gardurile, locul din faţa porţii. Se adaptează noilor cerinţe, au aspiraţii europene. Chiar dacă, financiar vorbind, posibilităţile lor sunt limitate. Nu suntem o zonă în care să vină mulţi investitori. Cel puţin nu deocamdată. Dar, pe cât posibil, îşi „primenesc” gospodăriile.
Rep.: Ştiu că aveţi un portofoliu doldora de proiecte, care de care mai îndrăzneţe. Ce şanse au să prindă cât mai repede contur faptic, să treacă la faza de investiţii în derulare?
M.B.: Din păcate, toate proiectele pe care le avem depuse sunt în aşteptare. De foarte multă vreme. Unele au şi trei ani. Poate chiar mai mult! Acum nu am nici un proiect cu care să continui investiţiile mari realizate pe bani europeni. Când le voi finaliza, va urma o pauză. Ceea ce nu-mi doresc. Sper să fie cât mai repede evaluat barem un proiect din cele depuse, să se deblocheze situaţia. Mai ales că au fost îndeplinite criteriile de eligibiitate la finanţarea proiectelor respective. Aşteptăm.
Rep.: Ce investiţii cuprind proiectele aflate de atâta amar de vreme în stand by?
M.B.: Avem un proiect pentru realizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare, în satul Hociungi. Un alt proiect vizează modernizarea drumului comunal Moldoveni spre Filipeşti-Bacău, arteră rutieră care leagă drumul judeţean de la noi cu E 85. Asta ar degaja foarte mult traficul din zona noastră, ar scurta drumul spre Bacău.
Rep.: Ce e cu apa din Hociungi de v-aţi gândit la sistem centralizat de apă şi canal?
M.B.: Nu sunt probleme deosebite acolo, e o chestie de civilizaţie, de modernizare a vieţii la ţară. Nu pot să spun că nu este apă de calitate în Hociungi. Eu proiect integrat, apă şi canal.
Rep.: Aţi zis că aveţi trei proiecte şi aţi vorbit numai de două…
M.B.: Cel de al treilea este „proiectul verde”, depus în urmă cu 3 ani la Ministerul Mediului. Vrem să montăm o centrală termică şi panouri solare la primărie. Proiectul e mai amplu, pentru că şi clădirea primăriei este mare, e aici şi sediul APIA. În perspectivă, poate vor mai fi şi alte instituţii, că spaţiu e suficient. Am vrut să rezolvăm cu forţe proprii problema încălzirii, dar ne-am bazat pe „proiectul verde”, e şi mai puţin costisitor.
Rep.:Vorbim de şcoli ori de şcoală? Câte vor fi pînă la urmă, în toată comuna?
M.B.: Nemulţumirea mea e că n-am reuşit să fac grupul sanitar modern la Şcoala Moldoveni. De altel, este singura şcoală care a mai rămas. Copiii din satul Hociungi au fost aduşi la Şcoala Moldoveni. Acolo a rămas doar o grupă de grădiniţă. Când vom da în folosinţă grădiniţa nouă din Hociungi, făcută pe bani europeni, şcoala de acolo va trebui închisă. Vom vedea ce destinaţie i se poate da. O clădire nefolosită e sortită… ruinării. Păcat de ea, că a fost recent renovată. E o clădire foarte bună.
Rep.: Oamenii din comuna Moldoveni erau renumiţi pentru modul în care făceau agricultură, pentru recoltele mari pe care erau vrednici a i le smulge pământului. Îşi menţin şi acum faima?
M.B.: Sigur că da. La noi se lucrează până la ultima palmă de pământ. Şi nu oricum! La noi e „bătaie” pe lucrarea terenurilor agricole. Sunt mai multe firme care arendează. Mai ales că, acum, pământul aduce şi venituri. Eterna problemă rămâne tot cea a preţurilor de vânzare a produselor agricole. Poate că se va ocupa cineva serios şi de această problemă. Ca ţăranul să poată să vândă recoltele la preţuri normale. Nu cele de speculă, în favoarea samsarilor. Statul ar trebui să facă treaba bişniţarilor…Dar în alt mod, spre binele agricultorilor. Dar chiar să se vrea asta.
Rep.: Dacă e concurenţă în a lucra pământul, e de presupus că oamenii din comuna Moldoveni au mai mult de câştigat din arendă. Aşa e?
M.B.: La noi există societăţi care au sub 100 hectare, sunt vreo 4-5 cu peste 100 hectare, avem şi cu 900 hectare. Sunt mai multe firme şi e bine că este aşa, de aici şi concurenţa. La noi, arenda este, în echivalent, de 1000 kg grâu/ha. Asta îi ajută pe oamenii. În judeţ sunt unii care se laudă că dau, la arendă, 700 kg/ha. E vorba de firme mari. Li se pare mult. La Moldoveni se pune un preţ mai bun pe pământ.
Rep.: Ziceaţi la un moment dat că oamenii din Moldoveni spun că localitatea lor arată ca un oraş. Ce ar mai trebui făcut să fie aşa? Sunteţi un primar tânăr, bine intenţionat, cu multe iniţiative. Ce perspective întrevedeţi comunei pe care o „păstoriţi”?
M.B.: În afara modernizărilor pe care le presupune viaţa în mediul urban, mai e nevoie şi de sursele de venit necesare plăţii confortului la care tindem cu toţii. La noi, în mare parte, lumea este săracă. Chiar dacă ar avea condiţiile de la oraş, cu greu ar reuşi să-şi achite dările unui trai urban. Trebuie să se facă agricultură la un nivel mai ridicat, să se scoată mai mulţi bani din asta. Sunt programe europene care vin cu tot felul de finanţări, dar nu prea sunt cunoscute de agricultori. Ar trebui popularizate în rândul lor, să ştie exact de ce fonduri pot beneficia şi cum le pot accesa. Cei mai mulţi au făcut proiecte pentru a primi din banii destinaţi fermelor de semisubzistenţă. Dar mai sunt şi alte proiecte, cu alocări de fonduri mult mai mari.
