* Cei interesaţi de chilipiruri ar vrea pomană
* Cărţi de valoare la un leu bucata
Atras de vitrinele magazinelor cu mobilă, îţi răsfeţi retina cu o diversitate de piese însă când îţi cobori privirea pe etichetă constaţi că o canapea te-ar costa cât leafa pe o lună. Răsfoieşti un ziar şi speri să găseşti oferta potrivită pentru buzunarul tău. În spatele anunţurilor descoperi oameni ca şi tine. Tu vrei să cumperi un chilipir, pentru că atât îţi permiţi, cu riscul de a-ţi achiziţiona un pat ori fotolii cam uzate, iar cel de la capătul firului vrea – ori este nevoit- să reducă din mobilierul casei ori se mută într-un spaţiu mai mic, iar nevoia de bani îl împinge să nu-şi golească locuinţa chiar pe degeaba. Îţi încerci norocul şi suni.
„Vând recamier, două şifoniere, o vitrină, două mese uzate, cuier din fier forjat”, dă de ştire un domn. „Aţi sunat prea târziu”, ne spune bărbatul, luându-ne drept client. „Le-am dat pe toate, pe degeaba… mi-a fost milă de nişte vecini care mi-au bătut în poartă…”. Omul abia vânduse casa părintească iar noii proprietari nu s-au arătat interesaţi de „vechituri”. Ceea ce părea „de aruncat” a fost, însă, „mană cerească” pentru o familie de sărmani care, acum, are pe ce să-şi culce copilaşii.
Printr-un alt anunţ, o pietreancă a dat de ştire că vinde mobila de perete din sufragerie, patul, o masă cu şase scaune, o vitrină, chiar şi aragazul, totul pentru 1.300 de lei. Dar… 13 milioane de lei vechi înseamnă o avere pentru cine-şi drămuieşte fiecare leuţ ca să poată trăi de pe o zi pe alta. „Mă sună lumea şi întreabă dacă nu mai las din preţ… dar ce să mai las, dom’le? În magazin numai aragazul e vreo 10 milioane, ca să nu mai zic de o mobilă de sufragerie, pe care n-o găseşti sub 15 milioane. Acuma eu ce să fac, să le dau pe toate de pomană? Cineva a muncit pentru ele. Fiică-mea este plecată din ţară şi vrea să vândă apartamentul, dar nu-l cumpără nimeni cu tot cu mobilă, iar mie nu-mi trebuie lucrurile ei. Aşa că… le vând. Are şi cărţi în bibliotecă, sunt cărţi de valoare, dar o să le dau şi pe acelea cu… UN LEU bucata, la vreun anticariat. Aşa am ajuns… Ce-i de valoare nu mai are preţ, asta-i realitatea!”, ne spune femeia de la capătul „firului”.
Cazi pe gânduri, încerci să-ţi faci calcule, cântăreşti ofertele şi deodată în urechi îţi răsună o reclamă TV: „Rate direct în magazin, vă aşteptăm!” Te uiţi la frigiderul pe care l-ai luat, în rate, în urmă cu câţiva ani şi-ţi aminteşti că în doi ani l-ai plătit triplu faţă de preţul de vânzare cash. Îţi iei „inima în dinţi” şi pui, din nou, mâna pe telefon…
Geanina NICORESCU