Toată lumea se uită la televizor. Seara, mai târzior, apar și marii miștocari de serviciu ai neamului,luptându-se între ei la rating:DragoșPătraru, la TVR1, dându-se de ceasul morții, mereu fără aer, apoi, fix la 23,00 intră în scenă, la B1, Radu Banciu, chel, graseiat și total nemulțumit de numai el știe ce, iar în cele din urmă, când îi dă liber predicatorul, după miezul nopții, Mircea Badea, cu a sa frumoasă emisiune, în șpagat sau, mai nou, în cârje.
Sunt trei inși deosebiți, la propriu și la figurat, interesanți, prinși în concasorul emisiunilor cotidiene, trei tipi curajoși, slobozi la gură, clocotitori, dând mereu pe dinafară din prea plinul lor.
Ce-i apropie pe cei trei? Vă spun eu: o bună stăpânire a limbii române.
În mod declarat, Mircea Badea a recunoscut că mama lui, profesoară,l-a învățat limba română, deși nu ar fi fost rău să-l fi învățat măcar și niște elemente de nivel mediu în privința unei banale culturi generale. Ne referim aici la cele șapte arte, întrucât omul, criticul permanent, miștocarul de serviciu, este absolut „tehnocrat“ când vine vorba despre literatură, pictură, film, teatru, poezie nu mai spunem, în fine, cu baletul le are.
Celălalt, superdotatul Radu Banciu, poliglot de limbă franceză și geografie, atoateștiutor și atotcunoscător, pare să aibă ceva sechele din copilărie. Totul îi pute, toți sunt proști și dobitoci, iar viața, se pare, nu merită trăită.
Exuberantul DragoșPătraru, ploieștean trecut pe la televiziunea amicului Ghiță, se agață de acel concept mixt al emisiunii Starea nației, care, după primele 20 de minute te lasă pe tine, privitor neutru, fără aer, întrucât ești supus unui permanent bombardament verbal, aproape pe nemestecate, fiindcă el, Dragoș, în cămașă și cu echipă Tv., simte nevoia să spună totul dintr-odată, obosindu-te. Noroc de amicul care face acele formidabile sincroane pe stradă sub numele Vacs Populi.Or’șcât, acum omul s-a îndârjit și a scos și o carte cu poza lui pe copertă, căreia îi face reclamă la greu în fiecare emisie.
Dar, trebuie să recunosc un fapt: îi urmăresc, îi apreciez, iar uneori îi admir pentru faptul că au sânge în instalație. Sunt trei inși care fac aproape imposibilul, spun de multe ori niște chestii incredibile despre Cioloș, despre Iohannisși Carmen, despre Kovesi Codruța, despre Băse sau Dragnea, fac mișto de toți, fiecare în felul lui, își bat joc de prefăcătoria și meschinăria politicienilor, îi iau în balon pe toți, fără frică de consecințe, indiferent dacă e ministru de interne, procuror general sau premier. Desigur, fiecare cu programul și limitele lui, dar –aici e interesant, moșule?!- toți trei laolaltă îți oferă o imagine completă a societății românești de acum.
Ei și-au asumat cocoașa saltimbancului, a circarului, a clovnului regal, dar sub fardurile măștilor lor se află trei inși lucizi, deștepți și cu proprietatea cuvintelor în limba română. Normal că mă enervează, de multe ori, fiindcă de multe ori sar calul, dar ei sunt acolo, la măsuțele lor, vorbind, iar eu sunt ca toți ceilalți, un neutru telespectator în fotoliu. Ei nu sunt ca ceilalți, nu sunt normali, nu prea au ei toate țiglele pe casă. Numai că fără ei, serile Tv. ar fi cu mult mai triste.
Cristian TIMOFTE
