Şi alte victime ale comportamentului deviant al “profului pedofil” Lucian Darie de la Palatul Copiilor din Piatra Neamţ prind, încet-încet, curaj şi încep să relateze traumele prin care au trecut pentru că au avut “ghinionul” să-şi urmeze visul de a învăţa chitara într-o instituţie de stat din subordinea Inspectoratului Şcolar.
Începem prin a vă prezenta declaraţiile absolute şocante date în exclusivitate ziarului Ceahlăul de către o tânără care, în urmă cu ani buni, pe când avea DOAR 15 ANI, a fost luată în cătarea poftelor deviante ale respectivului cadru didactic.
Îi vom spune Veronica, aşa ne-a rugat, nu pentru că i-ar mai fi frică de acest monstru cu chip de om ci, pentru că şi acum, după trecerea atâtor ani, nu a relatat părinţilor cele întâmplate şi nu doreşte ca aceştia să ştie ce a păţit copilul lor din presă.
De la profesor la elevă: “Îţi place de ăla, l-ai vrea?”
“Tatăl meu încă nu ştie de ce am renunţat la chitară şi chiar dacă s-a întâmplat acum mult timp, nu cred că ar reactiona prea bine să afle că în trecut fetei lui i s-a propus să se întâlnească singură cu profesorul…
Eram in clasa a 9, deci aveam cam 15 ani, mergeam la chitară cu o colegă de a mea şi tot făcea aluzii care nu se fac la elevi. <<Ce zici îţi place ăla, l-ai vrea?>>. La care răspunsul meu era: <<vreau să învăţ chitara, nu să cunosc tipi>>. Într-o zi, la oră, s-a pus în faţa mea şi mi-a depărtat picioarele să-mi arate cum se ţine chitara (desi aveam câteva săptămâni de când tot cantam). Ok, am fost de acord cu faptul că mi-a spus să tin picioarele mai depărtate, doar că şi-a pus pana pe piciorul meu, ridicând-o putin, şi nu o mai lua de acolo, chit că eu îmi mişcam piciorul (martoră fiind şi colega mea care era de faţă). După lectie, mi-a spus să vin după-amiază la palat, dar singură fără prietena mea! Atunci am povestit altor colege, şi una din ele mi-a spus că ea, când facea pian, la un moment dat a lipit-o de perete şi a vrut sa o pupe (n-am sa spun numele ei, că dacă nu a comentat înseamnă că nu vrea să aibă de a face). De atunci nu am mai fost la chitară. L-am revăzut după câţiva ani, eram in microbuz mergeam spre Bucuresti, şi s-a comportat foarte respectuos, credeam că o terminase cu astea, dar se pare că nu. Şi eu chiar cred că acele fetiţe au spus adevarul…”
Veronica ne-a precizat că, de ceva timp este plecată din Piatra Neamţ şi că nu a mai ţinut o legătură permanent cu fostele colege de la canto. De asemenea, a ţinut ca la rândul ei să încurajeze alte copile sau adolescente dar şi pe părinţi să denunţe astfel de fapte: „Sper doar să fie persoane curajoase şi să spuna ceea ce li se întamplă fără să le fie frică, precum acea fetiţă. Şi poate vom ajunge într-o zi să avem o ţară mai liniştita…”
Traumă şi vis spulberat
Veronica a trecut prin această traumă în urmă cu 8 ani. Avea – repetăm – doar 15 ani. Împreună cu mitul dascălului pedagog care e pentru elev ca şi un părinte i s-a sbulberat şi visul de a cânta la chitară.
“Voiam sî învăţ chitara pentru mine şi mai ales să pot cânta împreună cu tata. Nu visam să devin o chitaristă de talie internaţională, dar pentru cântări folk pe la ieşiri, da!, chitara m-a fascinat de mică. Îmi place enorm când văd pe cineva cântând la chitară – rămân ore în şir uitându-mă cum îşi mişcă degetele.
Mergeam la Palatul Copiilor de când aveam 8 ani, la multe cursuri. Am învăţat multe la Palatul Copiilor şi chiar speram că pot să fac şi asta, să pot cânta Nothing Else Matter de Metallica sau alte cântece, care se aud mereu în grupurile de prieteni la picnicuri”, spune, cu nostalgie şi cu părerea de rău cea a cărui vis a fost destrămat de refuzul brutal pe care a înţeles să-l dea, la 15 ani, ideii de compromis.
“Mi-a trimis SMS să nu mai calc la Palatul Copiilor”
O altă tânără (îi spunem Mihaela) a acceptat să relateze un alt timp de păţanie cu proful de la canto. Se întâmpla în urmă cu vreo doi ani, când respectivea avea 16 ani. “Da, ştiam mulţi dintre elevii lui că se mai uită la filme porno. Mai punea mâna pe fete. Le pipăia, adică. Dacă ele nu ripostau – era vorba de adolescente de vârsta mea – nu mi s-a părut, atunci, foarte deplasat. Am pus pe PC, la Palat, o melodie karaoke de pe youtube şi atunci am văzut mai mulţi că se descărcau filme porno. Şi atunci am rămas wow!!! La care un tip ne-a spus că asta nu-i nimic, că proful e dependent de aşa ceva. Şi mereu avea la birou o sticlă de doi litri de bere Timişoreana. Eu eram la canto, am şi melodii pe youtube în care apar alături de el. La mine nu s-a dat. Nu a îndrăznit. Eu aveam o altă atitudine faţă de alte eleve. Dar problema a fost alta. El era atunci combinat cu o chitaristă de bass, cu o rockeriţă. Fata era minoră, nu împlinise 18 ani, dar ei erau împreună de vreo doi ani. Deci de când ea avea 16 ani… La un moment dat, cum sunt adolescenţii – că toată lumea vorbea despre relaţia asta a lui – m-am lăsat şi eu antrenată într-o discuţie pe acest subiect. El a aflat chestia asta şi mi-a dat SMS că nu mai am ce căuta la Palatul Copiilor. Aşa, pur şi simplu”, spune Mihaela.
Aceasta a mai adăugat că, despre profu’ Darie, “cei mari povesteau multe şi mărunte”. “Ceva-ceva ştiam şi eu ca mai toţi cei care au trecut pe la Palat. Dar parcă nu îmi venea să cred. Acum când am citit despre anchetă şi despre arestarea lui nu pot spune decât: şocant!”.
“Un fel de guru narcisist. Bun manipulator!”
Un alt cititor al ziarului Ceahlăul s-a oferit să realizeze un fel de portret moral din spatele măştii artistului talentat. Dorin spune: „Îl ştiu de prin anii 1996, când cântam şi eu într-o trupă. Nu ştiu de ce, dar omul mi s-a părut dubios de pe atunci. Mergea la concerte şi agăţa puştoaice. Nu neapărat de 6 ani, ca acum. Dar, oricum, tinere tare… Unul din locurile predilecte în care nu avea niciun fel de inhibiţie erau… cabinele telefonice. A şi fost prins de unii chiar în cabina telefonică din faţa casei de cultură. Cum a ajuns de la puştoaice de 15-16-17 ani la copile de 6-10 ani, nu ştiu, că nu sunt specialist în minţi bolnave. Dar cert e că mie mi s-a părut de mult bolnav: avea o mândrie exagerată că lui nu-i rezistă nicio gagică. Se credea un fel de ales, de guru. La început ţi se părea un timid, dar când se tura se dădea pe faţă, doar naiv să fii să nu te prinzi că omul are probleme la mansardă. Avea un stil pervers de manipulare, în primul rând. Îi făcea pe elevii lui – băieţi şi fete – să îl idolatrizeze. Dacă încercai să le spui ceva acestor puşti şi puştoaice, că nu e un zeu ci doar talentat în a cânta la chitară şi voce, erau în stare să sară la bătaie. Fanatici! Aveau apucături de oameni de sectă…”
“Încă o informaţie aflată de la un nene care ştie el ce ştie. La începutul lunii acestea, deci după 24 martie, când îşi dăduse demisia de la Palat (dar nu se ştia nimic prin oraş) ar fi luat Lucian Darie o bătaie sănătoasă. M-am gândit că poate de la vreun muzicant, că ăştia se mai troznesc între ei. Nu, mi-a zis amicul, de la un părinte care a aflat că se dădea la eleve. Şi cică a luat-o bine rău, undeva pe 2 sau 3 aprilie. Tot timpul l-am văzut cu adevăratul său caracter, nu mi-a plăcut nemernicia lui a manipula şi profita de adolescenţi. Dar bine că l-au prins şi o să-şi ia pedepsele. Ştiu eu ce zic!”, a mai spus Dorin.
Între Înger şi Drac
Un înger de artist? Un drac de om? Instanţa va decide ce, cum şi cât. Dualismul din Lucian Darie aminteşte de o melodie folk cântată de trupa “Vacanţa Muzicală”. Piesa se numeşte “Între Înger şi Drac” şi vom aminti aici, în loc de concluzie, doar refrenul:
Între Înger şi Drac,
Nu mai ştiu ce să fac,
Să ucid sau să iert,
Să înjur sau să tac.
Gându-mi este incert
În ocean sau deşert.
Să alerg sau să zac
Între Înger şi Drac?
Daniel VINCA