*Nelipsite sunt preparatele de miel, cozonacul, pasca cu brânză și ouăle roșii.
*Bucatele pascale, ogaranție a continuității tradiției religioase în plan culinar
Sărbătoarea Paştelui este marcată de obiceiuri străvechi care ţin de credinţa unei curăţiri şi înnoiri interioare, manifestată prin primenirea casei şi înnoirea hainelor. Masa tradițională pentru Paști este alcătuită la creștinii români din: preparate de miel, cozonacul, pasca cu brânză și ouăle roșii.
Bucatele tradiționale de Paște au o semnificație aparte pentru toți creștinii, ele sunt în bună măsură o garanție a continuității tradiției religioase în plan culinar.
*Bucate tradiționale, semnificații biblice
Ouăle de Paști au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Culoarea roșie reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar și sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.
Nelipsit din meniurile pascale, acest preparat cu brânză are o istorie îndelungată. La Cina cea de Taină, Iisus și apostolii au mâncat miel după ritualul evreiesc, iar azima este reprezentată de pască. Pasca frântă și vinul turnat semnifică sacrificiul christic. Pasca este preparată în ajunul Învierii. Pasca creştinilor este ca o pâine rotundă, gustoasă, seminificând promisiunea învierii trupurilor şi a vieţii veşnice. Pasca este împodobită cu o cruce, inluzând astfel toată simbolistica Crucifixului, iar pe margine sunt două fâşii de cocă răsucite, întruchipând coroana de spini a lui Hristos. Dulceaţa aluatului sugerează împlinirea sufletească ce urmează strădaniei din post. Pasca este dusă obligatoriu la biserică, pentru a fi sfinţită. Prin stropire cu vin, paca devine ritualic o reprezentare a jertfei Mântuitorului. Similar cu pasca, cozonacul de Paște reprezintă o pâine dulce a învierii și renașterii întregii creații, putând la fel de bine să fie pus pe masa în loc de pască sau împreună cu aceasta.
Sacrificarea mielului pascal a
prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus
eliberarea omenirii din robia păcatului.
Mielul simbolizează
inocenţa, blândeţea şi puritatea. Cel pe care Sfântul Ion l-a
numit Mielul întruchipează manifestarea puterii primăverii,
triumful înnoirii, victoria ciclică a vieţii asupra morţii.
Mielul sau oaia întruchipează animalul de sacrificiu, credinciosul
ca membru al turmei lui Dumnezeu, pe Hristos care s-a sacrificat
pentru mântuirea oamenilor, biruind răul, ideea de sacrificiu,
ideea că fără moarte şi sacrificiu nu există Înviere, şi
mielul apocaliptic care apare în centrul Ierusalimului ceresc.
Tina CONDREA