Astăzi se împlinesc 105 ani de la naşterea Mariei Tănase, cea mai îndrăgită interpretă de muzică populară a României, supranumită „Pasărea măiastră” sau „Regina cântecului românesc”.
Maria Tănase a văzut lumina zilei în mahalaua Cărămidarilor din București, la 25 septembrie 1913, în familia Anei Munteanu, originară din comuna Carta (Făgăraş) şi a lui Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Primul contact cu lumea artistică îl are în 1934, când e angajată la revista „Cărăbuş”.
În vara anului 1937 a imprimat primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, „Cine iubește și lasă” și „M-am jurat de mii de ori”, cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. Urmează „Mi-am pus busuioc în păr”și „Habar n-ai tu”, imprimate la aceeași casă de discuri.
Cariera artistei începe, însă, odată cu debutul radiofonic din 20 februarie 1938, când Maria Tănase a prezentat un program de piese folclorice. Pe data de 28 septembrie 1938, cântăreaţa debutează şi în arta cupletului, lansând totodată îndrăgitele cântece „Mi-am pus busuioc în păr”, pe versurile lui Nicolae Vlădoianu şi „Habar n-ai tu”, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu.
Tot în 1938, Maria Tănase apare pe estrada Restaurantului „Neptun” din Piaţa Buzeşti, unde cântă acompaniată de taraful Vasile Julea, fiind admirată de scriitorii Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu sau Ion Pillat. În 1939, artista reprezintă cântecul popular românesc pe continentul american, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la New York. Între vedetele în faţa cărora a cântat, se numără fostul preşedinte american Hoover, André Gide, Yehudi Menuhin, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Jascha Heifetz etc.
La Istanbul, este ovaţionată pe scena Teatrului Taxim, susţinând recitaluri la Radiodifuziunea din Ankara, în urma cărora primeşte, din partea preşedintelui Turciei, un post de cercetătoare la „Institutul Etnografic” din Istanbul, precum şi cetăţenia de onoare a Turciei.
La căpătâiul soldaților răniți
În vara și toamna anului 1941, împreună cu alți reprezentanți de seamă ai teatrului și muzicii românești, Maria Tănase s-a aflat la căpătâiul ostașilor români răniți în războiul ce tocmai începuse. După propriile mărturii, aici a trăit și cea mai înaltă emoție legată de muzică. „Cântam la Spitalul Polizu, pentru răniți. Între cei evacuați din focul luptei, a căror sfântă jertfă făurește dăinuirea eternă în lume a existenței românești, se afla unul care-și pierduse cunoștința, fiind de trei zile în transă. De tot atâtea zile nu scosese nicio vorbă… Dacă-i dădeai un hârdău cu mâncare, îl mânca… Avea o leziune la creier. Încep să cânt. Și pe loc, pe fuiorul melodiei, își amintește… câți ani are… că e din Dâmbovița… că… Doctorii se crucesc în fața miracolului.“ („Maria cea fără de moarte“ – Gaby Michailescu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013)
La serbarea Pomului de Crăciun din decembrie 1943, Maria Tănase cântă în faţa familiei regale a României şi a membrilor guvernului, piese folclorice şi colinde.
În 1955, i se acordă Premiul de Stat pentru meritele sale artistice deosebite, iar în octombrie 1957 primeşte titlul de „Artistă Emerită”. Este distribuită, în decembrie 1957, în coproducţia româno-franceză „Ciulinii Bărăganului”, interpretând rolul principal, alături de Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic. De asemenea, este distribuită, la Teatrul Municipal din Bucureşti, şi în „Opera de trei parale” a lui Brecht, în rolul Jeny Spelunca.
Moare la 22 iunie 1963, la vârsta de nici 50 de ani, răpusă de cancer pulmonar.
Într-un interviu difuzat în 1960 la Radio România, artista mărturisea: „În peregrinările mele prin țară caut și ascult cu atenție și răbdare cântecele țăranilor. Încerc apoi să pătrund bine în muzica, ritmul și sensul cuvintelor. Mai cu seamă sensul cuvintelor. Aflu obiceiurile de prin partea locului și apoi procesul este unul foarte complicat. Se bazează pe observație, pe concentrare, pe o muncă migăloasă și perseverentă.”
Irina NASTASIU
