Statul le-a cumpărat elevilor doar un sfert din necesarul de cărți
*Din cele 400.000 de manuale centralizate ca necesar, Inspectoratul Școlar a primit bani doar pentru 110.00 de bucăți
* Librăriile au făcut vânzare în ultimele săptămâni pentru că părinții au cumpărat cărți mai bune decât cărțile bune de deșeuri
Manualele rufoase, „circulate” ani la rând, au ajuns din nou pe băncile elevilor. Asta pentru că Ministerul Educaţiei nu a putut asigura şcolilor din Neamţ decât un sfert din necesarul de manuale pentru anul şcolar 2013-2014.
Librăriile au avut vânzări mari la manuale în primele zile de şcoală, fiind două categorii de cumpărători: părinţi care nu au dorit să-şi lase copiii să înveţe de pe unele manuale mâzgâlite, pătate şi ponosite, iar alţii pentru că nu au avut încotro, în condiţiile în care „învăţământul gratuit” nu a asigurat toate manuale necesare.
„Copiii au primit manuale, unele noi, altele vechi, dar am şi cumpărat, pentru că vrem ca fata să înveţe de pe un manual bun, nu unul ponosit, pătat. Astfel, pentru clasa a III-a, am cumpărat patru manuale. Anul trecut am cumpărat toate cărţile, pentru că cele primite de copil erau deteriorate, rezolvate exerciţiile la matematică direct pe carte şi atunci logica unde este? În consecinţă, am considerat că, deşi costul este destul de mare, e mai bine să le cumpărăm”, ne-a spus Mureşanu Oana, în timp ce-şi lua nepoata de la şcoală.
Un manual costă între 10 şi 30 de lei, în funcţie de editură şi de materie.
Potrivit informaţiilor furnizate de inspectorul şcolar general adjunct Elena Laiu, directorii unităţilor de învăţământ au transmis un necesar de 400.000 de cărţi, însă Inspectoratul Şcolar Neamţ a trebuit să se încadreze în fondul alocat de Ministerul Educaţiei, respectiv în 501.849 lei, astfel încât a reuşit să achiziţioneze doar 109.900 de manuale: „Noi am strâns din şcoli necesarul, am primit suma alocată judeţului Neamţ şi în fondul respectiv a trebuit să ne încadrăm cu oferta editurilor; în rest s-au recuperat manualele mai vechi. Nu avem probleme în şcoli, toate au cărţi, iar noi nu am primit nici o reclamaţie la inspectorat”.
Directorii de şcoli s-au conformat pentru că nu au avut încotro, iar dacă necesarul de manuale a fost completat, până la urmă, şi cu aportul financiar al părinţilor, cum să raportezi că nu sunt manuale? Sunt!
Un băieţel de clasa a III-a ne-a spus cât e de mândru că are manual de limba şi literatura română nou-nouţ. Nu, nu l-a primit de la şcoală. I l-a cumpărat mama: „Unele cărţi de la şcoală sunt un pic boţite, iau eu mi-am luat un manual curat şi îngrijit. Cel pentru limba română nu l-am primit de la şcoală şi am fost cu părinţii să mi-l cumpăr”, ne-a spus Ionuţ Cosmin Dumitrache, la ieşirea de la ore.
O fetiţă de clasa a IV-a a avut mai mult noroc. A primit de la şcoală toate cărţile pentru anul şcolar 2013-2014. „Manualele erau în stare super Ok. Puţin mâzgâlite, ca să spun aşa, dar foarte puţin. La fetiţa mea în clasă, la a IV-a B, toate cărţile primite au fost bune, nu ştiu în rest cum au fost”, ne-a spus mama copilei, arătându-ne ghiozdanul plin de cărţi.
La clasele a XI-a şi a XII-a, lucrurile sunt clare din start: toţi elevii au trebuit să-şi cumpere manualele, pentru că statul nu le-a asigurat nimic. Asta pentru că învăţământul în România este obligatoriu doar zece clase. Elevii – şi părinţii lor- s-au adaptat la vremuri şi au continuat tradiţia de vânzare-cumpărare între liceeni. Practic, cei care au terminat clasele a XI-a şi a XII-a au vândut la jumătate de preţ cărţile de care nu mai aveau nevoie, fie în cadru organizat, la „târgul de manuale”, ori pe holurile unităţilor de învăţământ. În librării, un manual costă între 15-40 de lei.
Geanina NICORESCU