Iată care sunt ultimele amendamente propuse la lege şi prezentate de lumeajustitiei.ro:
-La art. 95, alineatul (1) se abrogă
Prevederea actuală este neconstituțională. Imunitatea, ca procedură care impune îndeplinirea unei condiţii prealabile mai înainte de a dispune reţinerea, arestarea preventivă ori percheziţionarea, este stabilită exclusiv prin Constituţie, şi doar pentru deputaţi şi senatori. Prin interpretarea textului constituţional, imunitatea la reţinere, arestare preventivă ori percheziţie se aplică şi Preşedintelui României. Orice dispoziţie introdusă în cuprinsul unei legi sau al unui alt tip de act normativ, prin care se condiţionează reţinerea, arestarea preventivă ori percheziţionarea unei persoane de îndeplinirea unei condiţii prealabile, în cazul unor anumite persoane sau categorii de persoane, înfrânge dispozitiile art. 16 din Constituţie.
Forma actuală a art. 95 alin. (1): “Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi, arestaţi la domiciliu sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii”.
-La art. 96, alineatul (1) se completează, având următorul cuprins:
„(1) – Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sau alte fapte imputabile judecătorilor şi procurorilor în exercitarea atribuţiilor”.
Eroarea judiciară este o consecinţă, rezultatul final al unei acţiuni penale. Or, prejudiciul poate fi generat şi de acte individuale, fapte imputabile celor care acţionează în exercitarea atribuţiilor, comise în cursul acţiunii penale, care nu constituie, însă, erori judiciare.
Forma actuală a art. 96 alin. (1): “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”
-La art. 96, alineatul (4) se modifică şi se completează, având următorul cuprins:
„(4) – Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare sau alte fapte imputabile judecătorilor şi procurorilor în exercitarea atribuţiilor săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului”.
Motivaţia este similară modificării propuse la alineatul (1). În plus, se elimină condiţia ca fapta generatoare de prejudiciu să angajeze răspunderea doar dacă a determinat o eroare judiciară. Orice faptă generatoare de prejudiciu trebuie să angajeze răspunderea persoanei vinovate.
Forma actuală a art. 96 alin. (4): “Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară”.
-La art. 96, alineatul (7) se modifică şi se completează, având următorul cuprins:
„(7) – După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii definitive date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, are obligaţia, sub sancţiunea angajării răspunderii penale a persoanelor responsabile, să se îndrepte cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care a săvârşit, în exercitarea atribuţiilor, fapta cauzatoare de prejudiciu”.
În forma actuală, declanşarea acţiunii în despăgubiri a statului împotriva celor vinovaţi este facultativă – “se poate îndrepta…”. În plus, nu există sancţiune pentru lipsa unei acţiuni de recuperare a prejudiciului de la persoanele vinovate. Se propune introducerea obligativităţii acţiunii în regres, sub sancţiunea penală în caz de inacţiune.
Forma actuală a art. 96 alin. (7): “După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri impotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”.
-La art. 96, alineatul (8) se completează, având următorul cuprins:
“(8) – Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an, de la data când a fost acoperit prejudiciul. Dacă acoperirea prejudiciului s-a realizat în mai multe tranşe, termenul de prescripţie curge de la data ultimei plăţi”.
În forma actuală, termenul de prescripţie nu are punct de pornire. Coroborat cu forma actuală a alineatului (7) de la art. 96, nu există, practic, o angajare a răspunderii persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu plătit de stat. În forma actuală, acţiunea în despăgubiri este obligatorie şi consacră un moment cert de la care curge termenul de prescripţie, astfel încât, în cazul în care exercitarea acţiunii statului nu este posibilă ca urmare a prescrierii dreptului la acţiune, să existe persoane responsabile cărora să li se poata imputa prejudiciul suportat de stat.
Forma actuală a art. 96 alin. (8): “Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an”.
C.I.