*Reflectă concepția medieval: raiul pe pământ
*Condiment interesant, numit și piper african
Grăunțele paradisului sunt niște semințe mici de
culoare cafenie-roșcată, asemănătoare cu cele de cardamom. Ele sunt
produse de o plantă perenă tropicală cu tulpina asemănătoare trestiei, cu
frunzele verzi, foarte înguste și lungi. Florile au nuanțe roz-violet, iar fructele
sunt roșii care și „ascud”ăn interior grăuntele paradisului.
Grăunțele
paradisului au ajuns in Europa prin intermediul caravanelor care aveau rute
prin deșertul Sahara în Sicilia și restul Italiei. Plinius cel Batran l-a menționat
ca fiind piper african, iar ulterior, în Europa, a fost redenumit ca „Boabele
Paradisului”, devenind un substituit popular pentru piperul negru.
Mirosul acestui condiment este puternic și iute,
iar gustul piperat-pregnant, mai puternic decât cel al ghimbirului și
cardamomului. Grauntele paradisului pot fi măcinate similar cu boabele de
piper, dar pot fi utilizate în felul in care este utilizat cardamomul, gătite
intregi sau amestecate cu alte condimente.
Dacă sunt depozitate ferite de lumina, umezeală
și căldură, grăunțele paradisului pot fi păstrate câteva luni, chiar si sub
forma de pudră.
*În vechime, grăunțe pe post de piper negru
În Evul Mediu condimentul era numit ”grana paradisi”, din cauza costului ridicat, denumire care reflectă și concepția medievală a existenței unui paradis terestru, plin de miresmele mirodeniilor. Alte limbi au denumiri ca ”piper de Guineea” sau ”piper de Melengueta”, cu referire la gustul iute și la regiunile din Africa de vest. În unele limbi denumirile compară grăunțele paradisului cu piperul, altele îl asociază și cu ghimbirul, cu care este inrudit.
Grăunțele
paradisului au fost un condiment important în secolul al XV-lea, până la descoperirea
drumului spre Lumea Nouă. Pe atunci, grăunțele paradisului erau un substitut
obișnuit al piperului negru. Coasta Africii de vest era numită și ”coasta
piperului” din cauza comerțului cu grăunțele paradisului. Mai târziu, când
piperul le-a inlocuit, grăunțele paradisului au fost folosite doar la
aromatizarea berii.
De atunci, importanta acestui condiment s-a
diminuat considerabil, în afara zonelor unde este produs. În Tunisia, grăunțele
paradisului sunt un ingredient al amestecului de condimente “galat dagga”
utilizat la tocane, alături de cuișoare, scorțișoară și nucșoară.
*Condiment
interesant: mai puțin iute, aromă subtilă
Retetele
europene vechi îl conțineau, dar acum este substituit de mici cantități de
piper și de ghimbir. Totuși, în Scandinavia grăunțele paradisului sunt un
ingredient care dă aroma akavit-ului. O altă utilizare a grăunțelor paradislui
e aceea că sunt mestecate pentru a improspăta respirația.
Grăunțele paradisului sunt un condiment
interesant, iuțeala lor fiind mai mică decât a piperului, dar aroma este mai
subtilă. Condimentul se folosește la tot felul de preparate culinare: gratar,
friptura, kebab, marinata penntru peste si legume, salate. Prăjind
condimentul înainte de măcinare, ajutăm la creșterea aromelor sale.
În scop medicinal,
grăunțele paradusuui sunt folosite în cazuri de răceală, probleme intestinale,
dureri în zona coloanei vertebrale, răni, dureri musculare, colici abdominale,
greață și balonare, afectiuni ale cavității bucale. Au efect energizant și
improspătează respirația. Studiile efectuate au aratat că graunțele paradisului
pot reduce durerea și inflamația, având efect benefic în tratarea
artritei.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU