Constituirea colecţiei de artă la Piatra-Neamţ se leagă de activitatea preotului şi arheologului Constantin Matasă (1878-1971), cel care a făcut demersuri pentru înfiinţarea unei secţii de artă, în cadrul Muzeului de Arheologie. Activitatea de colectare şi achiziţionare a materialului pentru constituirea fondului de bază muzeistic a fost coordonată, în primii ani, de pictoriţa Iulia Hălăucescu (1924-2007) şi de soţul său, Petronius Hălăucescu (1920-2007), numit custode al Colecţiei de Artă.
Abia în 1980, colecţia deschisă în anii ´60 va căpăta statutul de Muzeu de Artă, cuprinzând atât opere ale artiştilor nemţeni, dar şi ale marilor noştri pictori sau sculptori. Gheorghe Petraşcu, Francis Şirato, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Nicolae Milord, Paul Verona, Aurel Băeşu, Pompiliu Clement, Iulia Hălăucescu, Aurelia Vasiliu-Ghiaţă, Dumitru Ghiaţă, Ion Jalea, Ion Irimescu, Miliţa Petraşcu, Clement Pompiliu sau Mihai Onofrei sunt doar câţiva dintre artiştii ale căror opere se află la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ.
Am aflat de la doamna muzeograf Violeta Dinu fascinanta poveste a înfiinţării acestui muzeu, o poveste ce se întinde pe o perioadă de mai bine de o jumătate de veac. Prin faţa ochilor se perindă mari artişti, de numele cărora de leagă viaţa culturală a oraşului nostru. Cu toţii ne invită să trecem pragul unei instituţii în care arta se împleteşte cu rafinamentul şi bunul gust, într-o explozie de culori, modele şi forme care nu pot aduce decât bucurie şi lumină în sufletele vizitatorilor.
Rep.: Cum începe povestea înfiinţării Muzeului de Artă din Piatra-Neamţ?
Muzeograf Violeta Dinu: Muzeul de Artă a fost înfiinţat în noiembrie 1960, anul viitor împlinindu-se 55 de ani de la inaugurarea sa. Înfiinţarea muzeului se leagă de o serie de personalităţi nemţene, între amintim, în primul rând, pe pr. Constantin Matasă, fondatorul tuturor muzeelor din Piatra-Neamţ. Lui i se alătură artişti nemţeni, membri ai Cenaclului de Artă Plastică, înfiinţat în 1957, în jurul lui Clement Pompiliu, Iulia Hălăucescu, Nicolae Milord şi mai tinerii Simona Vasiliu Chintilă sau Gheorghe Vadana. La început, colecţia de artă era foarte săracă, constând doar în donaţiile artiştilor amintiţi ca fondatori. Ulterior, prin demersurile făcute la Uniunea Artiştilor plastici şi la Ministerul Culturii, s-au transferat o serie de opere de artă, semnate de artişti consacraţi, din fondul naţional în fondul nemţean. Treptat, colecţia s-a mărit, ajungându-se la peste 100 de lucrări. Se punea, aşadar, problema expunerii lor, de aceea a fost angajat un custode al colecţiei de artă, în persoana domnului Petronius Hălăucescu, soţul artistei Iulia Hălăucescu.
Rep.: Unde a fost expusă iniţial această colecţie?
V. D.: La început, colecţia de artă a fost expusă în mica galerie de artă de la Blocul Turn, iar după câţiva ani în incinta actualului Muzeu de Artă, care pe atunci era Muzeu Regional de Arheologie. Apoi colecţia a fost mutată în actuala clădire a Muzeului de Etnografie, unde a rămas până prin anii 1978, când au început demersurile de transferare a colecţiei Muzeului de Istorie în fosta clădire a Prefecturii. Astfel, în 1980, colecţia de artă s-a mutat definitiv în toate sălile actualului muzeu, unde operele au putut fi valorificate.
Rep.: Cum a fost gândită, în anii ´80, expoziţia permanentă a muzeului?
V. D. : Petronius Hălăucescu gândise, deja, o tematică de expoziţie permanentă. Cunoscând bine familiile Kirileanu, Lalu sau Vorel care, în acea perioadă, deţineau operele unor artişti nemţeni de mare valoare, Petronius Hălăucescu a făcut demersuri pentru a obţine banii necesari achiziţionării acelor opere. Într-adevăr, s-au aprobat fonduri foarte importante, în aşa fel încât toate lucrările de Vorel, de Stahi sau de Băeşu au fost achiziţionate, pentru că trebuiau puşi în evidenţă artiştii nemţeni care au contribuit la afirmarea şi integrarea artei nemţene în context naţional şi chiar european – şi aici mă refer la pictorul Lascăr Vorel, care a trăit aproape 20 de ani în Germania.
Rep.: Ce se mai păstrează astăzi din structura iniţială a expoziţiei permanente?
V. D. Astăzi, expoziţia păstrează acele repere pe care iniţial Petronius Hălăucescu şi, ulterior, Valentin Ciucă le-au dezvoltat. După restaurarea din 2011 a clădirii Muzeului de Artă, condiţiile de expunere fiind mai bune şi spaţiul fiind mai generos, am pus în valoare mai multe opere din colecţia de artă. Am valorificat opera lui Constantin D. Stahi, portretistica lui Aurel Băeşu – pentru că avem 32 de portrete semnate Aurel Băeşu -, am gândit creaţia lui Lascăr Vorel ca o evoluţie în personalitatea lui artistică, expunând, în prima sală, lucrările academice pe care le-a pictat în timpul formării sale ca artist la München, apoi guaşele şi lucrările de pictură în sala mică a avangardiştilor din perioada interbelică, Lascăr Vorel fiind considerat primul artist expresionist din arta românească. De altfel, în acea mică sală de tezaur sunt expuse şi lucrările lui Victor Brauner, Jacques Hérold, Marcel Iancu şi Vasile Dobrian.
Din colecţia de bază fac parte tablouri semnate de Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Nicolae Milord sau Paul Verona
Rep.: Colecţia permanentă a Muzeului de Artă cuprinde lucrări de pictură şi grafică de o valoare inestimabilă. Care sunt cei mai cunoscuţi artişti români ale căror opere pot fi admirate de publicul nemţean?
V. D.: Am avut norocul să primim, de-a lungul anilor, donaţii valoroase. Este vorba de tablouri semnate de Gheorghe Petraşcu, Francis Şirato, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Nicolae Milord sau Paul Verona. Lucrările artiştilor menţionaţi provin din colecţia Paul Gotcu, personalitate de marcă a medicinei româneşti, medic curant al familiei regale şi colecţionar pasionat. Prieten al artiştilor în perioada interbelică, el a avut posibilitatea să doneze muzeului nostru, în anii ´70, un număr de tablouri foarte valoroase, pe care le-am expus în sala dedicată perioadei interbelice. O parte din lucrări, cum ar fi cele semnate Ţuculescu, Camil Ressu sau Henri Catargi, au fost solicitate şi transferate, cu aprobările de rigoare, de la Muzeul Naţional de Artă, către Piatra-Neamţ, chiar la începuturile constituirii colecţiei, un rol important avându-l, alături de Petronius Hălăucescu, şi Simona Vasiliu Chintilă sau Spiru Chintilă – care era preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici în anii 60 – 70, susţinând transferurile cu autori importanţi, către Piatra-Neamţ.
Rep.: În muzeu există şi o sală care poartă numele Iuliei Hălăucescu, supranumită „doamna acuarelei româneşti”. Cum este valorificat acest spaţiu?
V. D. Aşa este, avem sala de expoziţii temporare de la parterul muzeului, care poartă numele cunoscutei artiste, deoarece Iulia Hălăucescu expunea regulat în incinta Muzeului de Artă. Dânsa s-a implicat mult în activitatea muzeului, iar în ultimii ani ne-a şi donat în jur de 270 de lucrări, pe care le rulăm în expoziţii temporare tematice, în fiecare an. Dar această sală oferă, deopotrivă, spaţiu tuturor artiştilor care întrunesc criteriile de valoare şi consacrare şi care doresc să expună temporar în acest muzeu. De asemenea, o altă noutate în expoziţia permanentă o reprezintă amenajarea „sălii tapiseriilor”, cum o numeam înainte. Acum, această sală poartă numele „Aurelia şi Dumitru Ghiaţă”, deoarece Aurelia Vasiliu-Ghiaţă, artistă născută în Piatra-Neamţ, a donat lucrările de tapiserie, împreună cu lucrările de pictură ale soţului ei, pictorul Dumitru Ghiaţă, în felul acesta sala căpătând un sens mai unitar şi coerent.
Rep.: Alături de lucrările de artă plastică, sălile muzeului găzduiesc şi lucrări foarte preţioase de sculptură…
V. D.: Ne mândrim cu lucrări semnate de Ion Jalea, Ion Irimescu, Miliţa Petraşcu, Clement Pompiliu sau Mihai Onofrei (care amintim că a fost prieten bun cu pictorul nemţean Aurel Băeşu). Acestora li se adaugă lucrări aparţinând artiştilor contemporani, lucrări care au revenit muzeului, în urma premiilor acordate în cadrul Bienalei Naţionale „Lascăr Vorel”.
Rep.: În urma restaurării, muzeul a mai câştigat un spaţiu important, prin izolarea şarpantei. Este vorba despre mansardă, spaţiu unde se pot organiza atât expoziţii, cât şi alte manifestări culturale. Cum valorificaţi, în prezent, acest spaţiu?
V. D.: În sala de la mansardă continuă, câteodată, expoziţiile temporare mai ample, găzduite în sala Iulia Hălăucescu, de la parter. Sala de la mansardă este o încântare pentru public, pentru că aici pot fi organizate expoziţii de artă contemporană, nonconformiste din punctul de vedere al expunerii, pentru că beneficiază de panouri mobile care pot fi mutate, aşa cum îşi doreşte artistul.
Rep.: Ce expoziţii temporare mai găzduieşte Muzeul de Artă, până la sfârşitul acestui an?
V. D.: În prezent, găzduim cea de-a patra expoziţie temporară organizată anul acesta şi inaugurată pe 18 septembrie. Expoziţia poartă semnătura Luciei Puşcaşu, preşedinta Uniunii Artiştilor Plastici din Suceava, care organizează nişte tabere de creaţie foarte reuşite, la care invită şi artişti nemţeni. Pentru că dânsa a împlinit o vârstă frumoasă, şi-a dorit să organizeze la Piatra-Neamţ o expoziţie retrospectivă, cu 90 de lucrări de tapiserie, grafică şi pictură. Expoziţia poate fi vizitată până la mijlocul lunii noiembrie. Ultima expoziţie din acest an va fi organizată în luna decembrie şi este tot o expoziţie aniversară, aparţinând domnului Doru Ulian, un artist foarte cunoscut şi îndrăgit de nemţeni.
Aşteptăm, cu drag, publicul nemţean să ne treacă pragul. Avem aşteptări din partea elevilor, care pot face cunoştinţă aici cu arta autentică, dar mai ales din partea celor care acum se formează ca artişti sau viitori artişti.
A consemnat Irina NASTASIU
