Judecătorii sunt oamenii cei mai demni, mai înțelepți, mai luminați și mai normali la cap.
Statul român este mafiot, abuziv și birocratic până la absurd.
Totul în România este antiliberal și neconstituțional.
Consiliul Superior al Magistraturii, pornit de la o idee înaltă, a eșuat într-o structură birocratică imensă. El este sperietoarea și teroristul judecătorilor.
Ultima idee a CSM-ului, pe linia „fă-te că lucrezi“, este hotărârea privind consilierii de etică. Adică, unul dintre noi, desigur, cel mai „etic“, urmează a fi abilitat să ne învețecum să ne comportăm, cum să nu greșim, ce să facem dacă am greșit etc.
Ca tot românul imparțial, cu deformare profesională de jurist, am tras de pe Internet pe hârtie actul în chestiune: Hotărârea nr. 434 din 17 mai 2016 aSecției pentru judecători aCSM. Am studiat-o cu creionul în mână – 9 pagini de scris mărunt și îndesat, pline de formalisme, platitudini birocraticeși prețiozități academico-juridice. Din care eu am reținut o singură chestie:
„Art. 4 – Consilierii de etică îndeplinesc următoarele atribuții: (…) e)consiliază judecătorii în diferite probleme de etică, din oficiu sau la cerere;“
Două interpretări:
1.Închipuiți-vă un judecător, aflat într-un mare ambarras moral, mergând să se confeseze nu unui prieten sau unui duhovnic („la cerere“), ci unui funcționar numit special pentru asta, chiar un coleg, cu care omul în problemă poate nu este chiar în cele mai bune relații, sau de care chiar vrea să se păzească;
- Dar degeaba s-ar păzi, pentru că respectivul funcționar-coleg poate funcționa cum este scris și bolduit mai sus: din oficiu, domnilor. Dar nu știu dacă doar poate, sau chiar este obligat – oricum, va trebui să-și justifice numirea într-un fel sau altul.
Închipuiți-vă ce balamuc de relații s-ar crea în instanțele românești prin aplicarea acestei trăsnăi. Dezbină și stăpânește, supraveghează, filează, toarnă, amenință, stresează, în final sancționează și insinuează în mintea și sufletul fiecărui judecător sentimentele de grijă, teamă, obediență, plus ideea de a acționa mereu cu grija de a acționa și chiar de a gândi așa cum concep alții, mai de sus. Așa ar vrea unii să arate tabloul activității din justiția română.
Dar eu sper să fie altfel. Mai întâi mă voi auto-cita, cu fraza de la început. Citiți cu atenție: „Judecătorii sunt oamenii cei mai demni, mai înțelepți, mai luminați și mai normali la cap“.
Mai rămâne ceva de completat: Sper, sunt sigur, că judecătorii vor avea și demnitatea de a nu înghiți asemenea mizerii. Cum anume să facă știu ei și singuri, dar voi da și eu ceva idei, data viitoare.
Gh. MOROȘANU