Am de o viață grefiere în familie (soție, nepoată), am lucrat o jumătate de viață, ca judecător, cu multe grefiere.

Le cunosc viața și activitatea mai bine ca oricine.
Au sarcini multe și complexe, și de rutină, și de concepție. Totdeauna s-au achitat bine de sarcini, dar în ultimii ani le este din ce în ce mai greu. Noile proceduri și un formalism exacerbat, gândit „de sus“ și fără nici o legătură cu practica și chiar cu normalitatea, le-au îngreunat lucrul la limita suportabilului.
Au de lucru ca și noi, judecătorii – mult, complicat și de mare răspundere.
Au aceleași incompatibilități și interdicții.
Noi, judecătorii, avem în plus menirea de a cântări și a da soluția – sublimul și răspunderea supremă în justiție.
Este singura diferență. Pentru ceea ce nu au ele ca atribuții față de noi, am considerat întotdeauna că grefierele ar trebui să aibă salariul măcar la jumătate din ce avem noi.
Până acum, plus/minus, așa a fost.
Proiectul Legii salarizării este pe cale să tulbure dramatic acest raport: când toate salariile cresc, inclusiv pentru judecători, ar urma ca grefierele să aibă cam un sfert din salariul acestora, și mai puțin ca înainte, ceea ce nu e corect de loc.
Șansa lor – se pare singura și ultima – este că, spre deosebire de judecători, ele au dreptul la proteste.
Și se pare că protestele sunt singura cale care să poată impune o rezolvare normală a unor probleme în România.
(Să mă scuze domnii care lucrează ca grefieri, nu i-am uitat, sunt la fel de simpatici și buni colegi, dar sunt foarte puțini în sistem, deci nu mă pot obișnui cu titulatura la masculin.)
Revenind și concluzionând, în numele meu, al familiei mele și al colegelor mele, îmi exprim speranța că acei care hotărăsc acolo sus vor gândi cum trebuie și vor repara nedreptatea din mers, înainte de a fi prea târziu.

Jud. Gheorghe MOROȘANU