Ca judecător, am fost și eu reclamat de un oarecare, nemulțumit de două hotărâri de-ale mele, mai exact două încheieri de îndreptare a unor sentințe.
Acuzația era pentru abuz în serviciu, evident. (De altfel, mă gândesc acum, titulatura, denominația aceasta practic sugerează, invită pe orice perdant în justiție sau în alte sisteme și instituții să formuleze plângeri sau denunțuri.)
Procurorul (DNA) primind dosarul, a trecut la treabă, și, printre altele, a audiat persoana beneficiară a soluțiilor mele, ca să vadă ce și cum. Înțelegeți unde bătea acea audiere: logic, să vadă dacă judecătorul a făcut vreo mafie cu beneficiarul, dacă a primit ceva. Omul, de bună credință și pe bune, a zis că nu a avut nici un contact cu judecătorul Moroșanu, că nu s-a văzut cu el decât în sala de judecată. Evident că în sala de judecată nu se poate aranja nimic cu judecătorul, deci, concluzia procurorului a fost noșpagă – no răspundere penalăși a închis dosarul.
Pe de altă parte, vine curtea constituțională și spune că infracțiunea de abuz în serviciu poate fi reținută numai dacă s-a încălcat o prevedere legală.
Iar eu, care nu sunt om de știință, vin cu raționamentul meu băbesc, pe care l-am cultivat cu obstinație, chiar ca judecător, și spun așa:
- Va să zică abuzul există numai dacă învinuitul a încălcat o prevedere legală.
- Dacă se identifică o asemenea prevedere, evident că acea lege cuprinde și o sancțiune, căci așa am învățat noi la facultatea de drept: o lege fără sancțiune este ca și cum n-ar fi.
- Apoi, urmează să analizăm: este sancțiune penală, administrativă, civilă, disciplinară (sau chiar politică, ce ziceți?).
- Dacă este penală, e clar că avem o infracțiune distinctă; în cazul de mai sus putea fi, de exemplu, luare de mită.
- Dar dacă avem o infracțiune de luare de mită, sau alta, care o fi ea, și o judecăm și o sancționăm ca atare, de ce mai trebuie să o botezăm și abuz în serviciu?
CONCLUZIILE celor de mai sus sunt două:
- Abuzul în serviciu este o infracțiune degeaba introdusă în sistematica legislației penale.
- Această „infracțiune“ a generat ea însăși abuzuri, fie și numai din cauza confuziilor pe care le-a indus în teoria și practica judiciară, mai ales pe fondul isteriei anticorupție.Eu cunosc și sunt de acord cu vocea străzii: „Hoții, la pușcărie!“, dar pe bază de infracțiuni bine definite, nu inventate ad-hoc și susținute „politic“.
Cât privește teama că se vor închide nu știu câte dosare, eu știam că: a) dintotdeauna toată lumea a luptat pentru degrevarea instanțelor și parchetelor de imensa încărcătură de dosare; b) orice judecător și procuror se bucură să aibă mai puține dosare, evident, nu pentru alt motiv decât ca să poată lucra mai temeinic și mai operativ. S-a schimbat ceva așa repede și nu am prins eu de veste?
PS: N-oi fi eu om de știință, cum am zis, dar voi anexa la prezentul articol două repere bibliografice:
- a) unul, cu un raționament băbesc, extras din comentariile LuJu, probabil autorul fiind tot un jurist:„# justiție independentă 14 februarie 2017 08:41 +6
E foarte simplu și pentru nejuriști. Abuzul în serviciu este dezincriminat în integralitatea sa. Dat fiind faptul că Curtea a statuat că sintagma «în mod defectuos» va trebui să fie înlocuită cu sintagma «cu încălcarea legii», pentru ca respectivul articol să fie constituțional, iar Curtea nu are atribuții de legiferare, e clar că abuzul în serviciu nu mai are obiect. Cred că au fost cam păcăliți tinerii frumoși și liberi «ce inundă piețele țării, când li s-a spus altceva de către organizatori»“.
- b) al doilea va face trimitere la un articol al unui mare jurist, Prof. univ. dr. Gheorghe Dobrican, care explică problema în mod magistral, științific, și totuși cu o claritate de cristal, pe înțelesul tuturor: „Considerații cu privire la modificarea conținutului infracțiunii de abuz în serviciu prin OUG nr. 13/31 ianuarie 2017“. –LuJu, 13 februarie 2017.
Jud. Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com