Jud. Gh. MOROȘANU
Aroganța
Dacă ar fi să-l judec și să-l condamn pe „eroul“ zilei Gabi Oprea, cert l-aș condamna pentru aroganță: un ta-major umflat cu pompa la apelul de seară, purtând bățul de mareșal în ruzacul cu izmenele trupei, care, grație conjuncturilor politice dâmbovițene, a ajuns să se creadă atât de important și de vânat, încât nu poate merge fără coloană oficială nici din bucătărie la veceu și invers.
Dar aroganța nu are articol în codul penal, și nici în codurile politice nu prea este sancționată, ba mai mult invers: într-o Europă în care prim-miniștrii vin la serviciu cu bicicleta, iar reginele uită că au aghiotanți și își țin singure umbrela, românii noștri cei mai de sus blochează o capitală de 10 ori pe zi și jumate de țară week-endly ca să treacă ei.
Tâmpenia
Tâmpenia în speță a fost comisă de un procuror. Trecând peste faptul că uciderea din culpă nu este de competența DNA, oricum ai suci-o, nu un student jurist din anul doi, dar orice om cu ceva lecturi își dă seama că infracțiunea este o faptă personală, care se comite, dacă nu cu intenție, măcar cu oarece conștiință că ar putea cauza ceva rău. De unde dracu, doamne iartă-mă, să știe arogantuGăbiță că antemergătorul lui pe motor va da într-o groapă nesemnalizată? (Într-o paranteză, cu tot respectul și toată durerea, tânărul polițist moto, știind prin ce oraș nenorocit circulă, ar fi trebuit să fie mai grijuliu cu traseul lui decât cu siguranța umflatului cu pompa, pe care nu-l ataca nimeni.)
Penibilul
În fine, penibilul l-a comis cel mai mare dintre noi, care a sărit iar să bată la fund parlamentarii cu același băț cioturos, pentru că cum și-au permis să judece cu capul lor și să spună pas cererii parchetului. Față de acest comportament, care nu se manifestă acum prima dată, domnul președinte ar trebui să știe că:
Unu: Parlamentul este organul cel mai respectabil al unei democrații; acolo votează fiecare după mintea și conștiința lui, dar liber. Și dacă ascultă de șeful politic, e treaba lui, e tot liber de mine și de ceilalți, fie ei și președinți de țară.
Doi: A da ordine Parlamentului este cel mai grav atentat la democrație, și nu e prima dată când se întâmplă. Deci, în situația dată, societatea, și mai ales parlamentul au/au avut/poate vor mai avea, nu prilejul și motivul, ci chiar obligația de a acționa pentru suspendarea/demiterea președintelui abuziv.
Bucurați-vă, domnule președinte, că mămăliga explodează centenar și nu cincinal.