După o săptămână de umblat cu „O… ladă” prin ţară (Bucureşti – festivalul Comediei Românesti, Sfântu Gheorghe – Festivalul “Atelier” şi Ploieşti – Festivalul de Teatru “Toma Caragiu”), trupa TT se întoarce acasă, la Piatra-Neamţ, mai bogată, obţinând premiul pentru cel mai bun spectacol, în cadrul celei de-a XΙΙ ediţii a festivalului „festCO”.
Duminică seară, în cadrul galei desfăşurate pe scena Teatrului de Comedie Bucureşti, juriul format din Ana Ciontea, Cristina Modreanu, Gheorghe Visu, József Bartha, Atilla Vizauer a acordat Teatrului Tineretului Piatra-Neamţ, pentru spectacolul „O … ladă”, creaţie colectivă după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, premiul pentru cel mai bun spectacol.
Peste câteva zile, „O…ladă” va fi prezent alături de „OO!” (creaţie colectivă după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija) în cadrul BITEI – Bienala Internaţională a Teatrului “Eugene Ionesco” (12 şi 13 iunie 2014).
Alexandru Dabija continuă explorarea poveştilor lui Ion Creangă, realizând un spectacol în care gâlceava, curiozitatea bârfitoare, invidia, prejudecata, superstiţia sunt sevele umorului, dar şi ale reflecţiei amare.
În „O … ladă“ întâlnim personajele din „Fata babei şi fata moşneagului“, cărora li se adaugă o suită de babe straşnice, precum şi Cucoşu’, moşul şi baba din „OO!” (creaţie colectivă după „Punguţa cu doi bani“). Chipurile din poveşti primesc importante atribute psihologizante, în intenţia regizorală de a amenda diferite derapaje de mentalitate. Faţă de babele lui Creangă, construite aproape monocord ca întruchipări ale răutăţii, singura precizare de natură fizică fiind vârsta înaintată, „O … ladă“ aduce în scenă felurite babe, marcate de câte o trăsătură fizică sau morală distinctivă, pentru sublinierea căreia actorul trebuie să găsească numeroase resurse creatoare. Comunitatea reunită a babelor satului devine un spaţiu dinamic de sancţionare socială, răbufniri vindicative, dar şi de cozerii spumoase.
Aşa cum lada are un simbolism ambivalent – ascunde o comoară sau un blestem – aşa şi acest spectacol se înscrie pe coordonatele dualităţii: te luminează prin râs şi îţi arată, lucid, condiţia de fiinţă efemeră.
Irina NASTASIU