Dragomir Oprea (n. la 5 februarie 1943, în comuna Răstoaca, judeţul Vrancea), este absolvent al Liceului „Unirea” din Focşani, promoţia 1961, şi al Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, promoţia 1966. De la absolvirea facultăţii şi până în anul 2006, a fost profesor de istorie la Liceul din Bicaz, unde, între anii 1987 – 2005 a deţinut funcţia de director. Se consideră discipol al reputatului academician prof. univ. dr. Gheorghe Platon. Este autor a numeroase articole, eseuri, studii de specialitate, publicate în „Tribuna învăţământului”, „Studii şi cercetări de istorie”, „Monitorul de Neamţ”. Este primul profesor din Bicaz distins cu titlul de „profesor evidenţiat” (1980). Activitatea profesională i-a fost apreciată cu Diploma de onoare a Ministerului Învăţământului, pentru „activitate rodnică şi îndelungată la Olimpiada Naţională de Istorie” (1990), ca profesor corector, participant la nouă ediţii ale acesteia. Alte aprecieri: Distincţie de vrednicie , din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (2002), diplomă de excelenţă din partea consiliului Local Bicaz (2012), precum şi titlul de „Cetăţean de onoare” al Oraşului Bicaz (2013). Autor al volumelor: „Durerea vine de la răsărit”, 2006, şi „Doamne, ocroteşte-i pe români”, 20112.
Cartea „Secolul XX, veacul însângerat al românilor” (Editura Crigarux, 2014), porneşte de la ideea că în secolul de care ne-am despărţit nu de mult – cel mai sângeros din istoria umanităţii – în România într-un interval foarte scurt, de numai 20 de ani (1933-1953), au fost asasinaţi nu mai puţin de cinci prim-miniştri, foşti sau în funcţie: I. G. Duca, Armand Călinescu, Gheorghe Argeşanu, Nicolae Iorga şi Iuliu Maniu. În acelaşi interval de timp, se adaugă omorârea conducătorului mişcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu, precum şi a unei serii de foşti miniştri, generali şi personalităţi ale vieţii politice, culturale şi ştiinţifice, ca Virgil Madgearu, Lucreţiu Pătrăşcanu sau Petre Andrei, care, nerezistând presiunilor, s-a sinucis. Ca să nu mai vorbim de victimele „la vârf” din închisorile comuniste. „Multe din paginile cărţii de faţă – mărturiseşte autorul – le-am scris cu lacrimi în ochi şi cu o mare durere în suflet, citind, recitind despre destinul unor personalităţi… În urma elaborării acestei lucrări, o întrebare îmi stăruie obsedant: Cum a fost posibil ca într-un stat creştin-ortodox, care a dat atâţia martiri pentru păstrarea dreptei credinţe, să se petreacă atâtea crime odioase?”
Dragomir Oprea reconstituie, pe seama unui bogat material documentar, asasinarea în urma conflictelor politice de la noi, a următorilor oameni aflaţi în vârful puterii: Corneliu Zelea Codreanu, I. G. Duca, Armand Călinescu, Virgil Madgearu, Nicolae Iorga, Ion Antonescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Gheorghe I. Brătianu şi Nicolae Ceauşescu. Remarcabilă este obiectivitatea prezentării şi stilul limpede, concis, echilibrat al elaborării, propriu perspectivei istoricului care ştie să „citească” trecutul cu pasiunea adevărului.
Christina Livescu