Așa cum se vede în prezent, după înlăturarea de la putere a lui Victor Ianukovici, acum „refugiat” în Rusia, teritoriul Ucrainei pare să fi devenit un laborator pentru „testarea” conflictelor neconvenționale. Intervenția rusă și preluarea Crimeii în pofida tuturor prevederilor internaționale, apariția „omuleților verzi” în regiunea Donețk și întreținerea, la ordinul lui Vladimir Putin, a conflictului de acolo, ce sumarizează deja 6.500 de victime, sunt urmate acum de izbucnirea unor violențe între autoritățile ucrainene și gruparea paramilitară Pravi Sektor (Sectorul Dreptei), ce-și are „sediul” în orașul Mukaceve, adică foarte aproape de granițele Uniunii Europene, acesta fiind situat la 40 de kilometri de frontiera Ungariei, la 90 de kilometri de aceea a Slovaciei și la 105 kilometri de cea a României. În confruntările de săptămâna trecută, trei persoane au fost ucise, iar alte 13 au fost rănite, ceea ce l-a determinat pe președintele ucrainean Petro Poroșenko să sporească măsurile de securitate în zona respectivă. Interesant, o intervenție eficientă a autorităților de la Kiev a fost solicitată atât de Uniunea Europeană, prin ambasadorul său, cât și de Moscova, care cataloghează Pravi Sektor ca fiind o organizație de orientare nazistă. În acest context, situația din vestul Ucrainei este cu totul alta decât cea din est, acolo unde trupele separatiste sunt susținute nu doar la nivel retoric, ci și din punct de vedere tehnic, de către Rusia, ceea ce nu înseamnă, totuși, că Vladmir Putin nu este interesat să pună sare pe rană. Și asta întrucât o Ucraină în interiorul căreia astfel de conflicte pot fi întreținute, astfel încât autoritățile să fie nevoite a lupa pe două fronturi nu poate fi decât o țară slăbită și, în mod evident, o victimă sigură a intereselor geopolitice rusești.
Problema se extinde, însă, dincolo de limitele nefericitei societăți ucrainene, punând în pericol granițele unor state europene, care văd acum efectele instabilității politice de la Kiev. Dacă în est conflictul este deja internaționalizat, dată fiind implicarea Rusiei, în vest e vorba despre un conflict intern, dar care, în mod paradoxal, are un foarte important impact internațional. Pravi Sektor se prezintă ca fiind o grupare anti-rusească, liderul său, Dmitri Iaroș, fiind cunoscut pentru orientarea sa etnonaționalistă. Pe de altă parte, acesta a transmis deja mesaje cu un vădit sens anti-european, de natură să producă noi semne de întrebare cu privire la viitorul politicii internaționale adoptate de Kiev. În acest context, Uniunea Europeană, prin cele trei state aflate la limita punctului fierbinte din vestul ucrainean, va recurge, neîndoios, la stabilirea tuturor măsurilor de securitate pe care situația ca atare le implică. Din păcate, însă, „laboratorul” ucrainean funcționează într-o direcție care nu promite rezolvarea stării de insecuritate ci, dimpotrivă, prelungirea sa, inclusiv prin posibilitatea apariției a noi puncte și forme de conflict. Dacă adăugăm la asta și faptul că, tot săptămâna trecută, Moscova a anunțat crearea unei forțe de intervenție rapidă formată, pentru început, din 5.000 de militari de elită, care să poată ajunge în orice punct al frontierei rusești cât se poate de repede, putem contura un tablou al unor posibile viitoare tensiuni în această parte de lume în care, pentru România, certitudinea securității este dată, din fericire, de apartenența la structurile euro-atlantice.
Dan Misăilă
