*Meșterul popular Rodica Ciocârtău îi învață pe copiii din Stânca tainele țesutului și cusutului
Copiii din Stânca – Pipirig au ocazia să deprindă, și în acest an, arta țesutul și cusutului în cadrul clasei coordonate de meșterul popular Rodica Ciocârtău. Structură externă a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare“, clasa reunește 26 de copii cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani, care învață să țeasă stegulețe, semne de carte, trăistuțe sau alte obiecte tradiționale. Am stat de vorbă cu doamna Ciocârtău, încercând să aflăm câte ceva din tainele unor meșteșuguri aflate pe cale de dispariție.
Reporter: Spuneți-ne, vă rugăm, în ce constă activitatea pe care o desfășurați în cadrul Centrului pentru Cultură „Carmen Saeculare“?
Rodica Ciocârtău: În calitate de instructor al Centrului pentru Cultură, încerc să le transmit elevilor mei câte ceva din tradițiile noastre meșteșugărești. În afară de micile obiecte artizanale, i-am învățat, încă de anul trecut, să facă trecerea de la cusăturile pe pânza cea mai rară, la cele pe pânza cea mai deasă. Astfel, fiecare copil își va realiza, anul acesta, propria sa ie. Din păcate, programul nostru se desfășoară pe parcursul unei singure ore pe săptămână, ceea ce este foarte puțin, deoarece pentru fixarea cunoștințelor e nevoie de mai multe ore pe săptămână. Noi nu ne rezumăm, însă, la această normă, prelungind programul cu încă două ore pe săptămână.
Rep.: Cum se concretizează munca din cadrul atelierului pe care îl coordonați?
R.C.: Prin participarea la diferitele evenimente organizate pe plan județean și național. Astfel, de Mărțișor, de Paște și de Crăciun suntem prezenți la diferitele târguri de profil, cu obiecte artizanale lucrate de mânuțele copiilor: mărțișoare tradiționale, lumânări din ceară naturală, împletituri din sfoară, tapiserie etc. Cu această ocazie, copiii învață cum să-și prezinte și să-și vândă marfa, aceste târguri fiind un bun prilej pentru stimularea și încurajarea micilor meșteșugari.
Rep.: În prezent, piața este invadată de produse de prost gust, care imită obiectele tradiționale…
R.C.: Așa este. Din păcate, arta autentică intră, pe zi ce trece, într-un con de umbră, în timp ce kitsch-urile sunt la loc de cinste… Am constatat că la unele târguri ale meșterilor populari iile chinezești sunt prezentate ca fiind ii tradiționale românești și vândute la un preț de nimic! De aceea, meșterii noștri valoroși pleacă peste hotare. Spre exemplu, am avut un meșter olar foarte bun, este vorba despre vestitul Florin Colibaba, ultimul cunoscător al tainelor ceramicii de Rădăuți și de Kuti. Ei bine, pentru că acest om nu a fost ajutat, a emigrat în Germania unde, cu siguranță, meșteșugul său este apreciat! Astfel, noi, românii, am rămas fără cea mai veche ceramică adusă din Austro-Ungaria. Arta tradițională trebuie susținută, pentru că altfel, în scurt timp, toate aceste meșteșuguri se vor pierde.
Rep.: Cum reușiți să le transmiteți ucenicilor dumneavoastră dragostea și respectul pentru arta autentică?
R.C.: În vremurile actuale, e greu să supraviețuiești doar din vânzarea produselor artizanale, deoarece aceste câștiguri nu sunt constante. Din nefericire, statul român nu ne încurajează în niciun fel, munca noastră fiind justificată mai mult de pasiunea ce o avem pentru arta tradițională. E nevoie de multă răbdare și de o educație în spiritul păstrării, conservării obiceiurilor și tradițiilor strămoșești. Încercăm să le transmitem și celor mici aceste valori, să-i învățăm că renunțarea la tradiții înseamnă renunțarea la identitatea noastră. Eu am deprins tainele lucrului manual de la mama și de la bunica mea, care făceau zestre pentru fetele din sat, cuprinzând scoarțe, carpete, macaturi, cergi, perne și plăpumi. Îmi amintesc că bunica mergea îmbrăcată doar în costum popular, pentru că alte haine nu avea…
Rep.: Aveți în plan organizarea unui nou atelier dotat cu unelte tradiționale. Ce s-a întâmplat cu vechiul atelier din satul Boboiești?
R.C.: A trebuit să închid vechiul atelier, deoarece am făcut o formă gravă de alergie la lână. Dar intenționez să-mi deschid, printr-un proiect european, un nou atelier format din două încăperi: o încăpere care să reconstituie un interior vechi țărănesc și o altă încăpere dedicată lucrului, dotată cu uneltele folosite pentru a crea obiecte de artă populară, prin intermediul unor tehnici de fabricare vechi, moștenite din generație în generație.
Rep.: Ce planuri aveți pentru următoarea perioadă?
R.C.: Pe data de 26 octombrie voi participa la Târgul de Sfântul Dumitru, organizat la Muzeul Țăranului Român. Voi expune țesături, covorașe, trăistuțe, tapiserii și costume populare. De asemenea, continuăm lucrul în cadrul clasei de țesut-cusut, urmând să fim prezenți, cât de curând, în mijlocul nemțenilor, cu diferite produse artizanale, realizate de cei mici. Îndemnăm, pe această cale, iubitorii de tradiții să achiziționeze obiectele tradiționale specifice zonei Neamțului, contribuind, în acest fel, la menținerea vie a acestor meșteșuguri vechi de generații.
Irina NASTASIU