Ritmul rapid al societăţii contemporane trage cortina uitării peste lumea de odinioară a satului românesc. În negura vremii se pierd urmele trecerii noastre pe acest pământ, muzeele fiind singurele instituţii care mai au astăzi capacitatea de a conserva şi expune frânturi din trecutul poporului român.
Reconstituirea stilului de viaţă patriarhal se reflectă în expoziţia permanentă a Muzeului de Istorie şi Etnografie din Târgu Neamţ, unde harul meşterilor populari, al cercetătorilor şi al muzeografilor înnoadă vechiul spaţiu temporal cu prezentul.
Istoria meşteşugurilor tradiţionale din Depresiunea Neamţ, prelucrarea produselor agricole, a pieilor, osului şi cornului, lemnului, metalelor şi ceramicii sunt ilustrate atât în interiorul muzeului, cât şi în pavilionul special amenajat din curtea acestuia.
Muzeul a luat fiinţă în anul 1957, la împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a domnitorului Ştefan cel Mare. În 1978 muzeul a fost mutat în localul actual, în care a funcţionat Şcoala Domnească ridicată în 1853, unde au învăţat, printre alţii, Ion Creangă şi Vasile Conta. Între anii 1985 – 1986, expoziţia de bază a fost reorganizată, axându-se pe meşteşugurile tradiţionale din zona de nord-est a judeţului Neamţ, din acel muzeul având un dublu profil: de istorie şi de etnografie.
Despre istoricul muzeului, dar şi despre actuala expoziţie permanentă deschisă în 2012, atractivă prin materialul ilustrativ şi cel tridimensional expus, stăm de vorbă cu muzeograful-arheolog Vasile Diaconu, şef-serviciu în cadrul secţiei muzeale III Târgu Neamţ.
Rep.: Spuneţi-ne câteva cuvinte despre istoricul Muzeului de Istorie şi Etnografie din Târgu Neamţ. Când a luat fiinţă acesta şi în ce sediu a funcţionat iniţial?
Vasile Diaconu: Bazele unui muzeu local în Târgu Neamţ au fost puse la începutul anilor ’40, când, în urma săpăturilor arheologice efectuate la Cetatea Neamţ de către profesorul ieşean Ilie Minea, vestigiile descoperite au fost reunite într-o colecţie numită atunci „Muzeul Cetăţii Neamţ”. Din păcate, în anul 1944, acest mic muzeu a fost distrus şi doar o mică parte dintre obiecte au mai putut fi recuperate. Pentru că în 1957 se împlineau 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare, autorităţile culturale ale Regiunii Bacău au considerat necesară înfiinţarea unor expoziţii muzeale la Târgu Neamţ, care să omagieze personalitatea domnitorului. În acest sens, a fost solicitat sprijinul profesorului Dumitru Constantinescu de la Iaşi, care a reorganizat „Muzeul Cetăţii Neamţ”, dar a înfiinţat şi Muzeul Raional „Ştefan cel Mare”. După o scurtă perioadă de funcţionare, în iulie 1957, autorităţile locale decid desfiinţarea muzeului. Despre deschiderea propriu-zisă a unităţii se poate vorbi, însă, de abia în 1966, odată cu mutarea în clădirea vecină cu grădina publică a oraşului. De la înfiinţare şi până în 1976, instituţia muzeală a funcţionat în diferite sedii, dintre care unele total inadecvate. Sub imboldul fostului Comitet de Cultură al Judeţului Neamţ, Primăria Târgu Neamţ a oferit în 1976 Muzeului de Istorie un alt imobil, fără a pune la dispoziţie însă resursele financiare necesare reparaţiilor.
Rep.: Ce obiecte au stat la baza constituirii primei expoziţii permanente a muzeului?
V. D.: Aminteam şi anterior că baza fondării muzeului a reprezentat-o un lot de materiale provenite de la Cetatea Neamţ, dar în primii ani de funcţionare au fost atrase numeroase donaţii. Se cuvine să menţionăm aici şi contribuţia consistentă a meşterului popular Nicolae Popa, care a donat instituţiei recent înfiinţate mai multe piese etnografice. Cu toate acestea, patrimoniul muzeului a fost unul modest, datorită lipsei resurselor financiare care trebuiau să sprijine cercetarea arheologică şi achiziţionarea de obiecte.
Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie din Târgu Neamţ consta în cele 10 vitrine metalice primite prin transfer de la Bacău, aproximativ 20 de panouri cu fotografii şi texte, un număr foarte mic de exponate cu valoare, acestea fiind însă necorespunzătoare pentru cerinţele mereu crescânde ale statutului de muzeu.
Rep.: Cine sunt corifeii activităţii de cercetare ştiinţifică din Târgu Neamţ, de numele cărora se leagă înfiinţarea muzeului?
V. D. : Pentru etapa de început a muzeului târgnemţean, două personalităţi au avut un rol important. Este vorba de profesorul Dumitru Constantinescu, cel care l-a înfiinţat şi l-a coordonat timp de patru ani, urmat apoi de Alexandru Artimon, cunoscut cercetător al perioadei medievale. Din păcate, şi cel din urmă, a stat la Târgu Neamţ o scurtă perioadă, după care s-a transferat la Suceava. Până în 1978, când muzeul a devenit parte a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, au mai activat aici şi profesorii Cecilia Andrei, Ilie Untaru şi Garvil Luca, dar activitatea de cercetare nu a fost una foarte intensă, fapt datorat şi personalului insuficient, lipsurilor financiare şi acţiunilor non-muzeale în care erau nevoiţi să se implice angajaţii instituţiei.
Rep.: Activitatea muzeului e mixtă, un rol important jucându-l meşteşugurile tradiţionale din zona Târgu Neamţ. Ce ne puteţi spune despre acest lucru, cum se reflectă acest aspect în expoziţia permanentă?
V. D. Deşi înfiinţat iniţial ca muzeu de istorie, după reorganizarea din 1985-1986 expoziţia de bază a fost axată pe meşteşugurile tradiţionale din zona de nord-est a judeţului Neamţ, iar de organizarea expoziţiei s-a ocupat cunoscutul etnolog Elena Florescu de la Muzeul de Etnografie Piatra Neamţ.
Din acel moment putem vorbi despre Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ. Vechea expoziţie de bază, aşa cum a fost concepută acum aproape trei decenii de către personalul de la Piatra-Neamţ, a adus un plus de noutate în peisajul muzeal de atunci, prin combinarea exponatelor istorice cu cele etnografice, pentru a ilustra evoluţia în timp a diferitelor meşteşuguri.
„Veniţi şi vizitaţi muzeul!”
Rep.: În momentul de faţă, cum este organizată expoziţia permanentă a muzeului şi ce cuprinde aceasta?
V. D.: Pentru a răspunde noilor tendinţe din muzeografie, în 2012 a fost refăcută expoziţia permanentă, cu o distincţie clară între segmentul de arheologie-istorie şi cel de etnografie. Pentru că muzeul nu are un patrimoniu foarte consistent, atât vechea, cât şi actuala expoziţie de bază au fost completate cu piese transferate de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ şi Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ.
Noul proiect muzeal aduce în prim plan o prezentare a vechilor comunităţi umane din această zonă, prin prisma vestigiilor arheologice descoperite în situri binecunoscute, precum cele de la Târpeşti, Petricani, Răuceşti, Nemţişor, Vânători-Neamţ. Partea etnografică se concentrează pe meşteşugurile de prelucrare a lemnului, portul tradiţional şi ţesăturile, la care se adaugă şi alte îndeletniciri, precum olăritul, fierăritul, oieritul, cultivarea pământului. Acest segment expoziţional este completat şi prin instalaţiile tradiţionale de mari dimensiuni (moară de apă, gater de apă, presă de ulei, piuă pentru sumani), aflate în anexa exterioară a muzeului.
Rep.: Care sunt punctele de atracţie ale muzeului?
V. D.: Punctele de atracţie variază în funcţie de categoriile de vizitatori. Spre exemplu, cei mici sunt încântaţi de fosilele preistorice sau de unele reconstituiri pe care le avem în muzeu (o locuinţă din sec. V-VII d. Hr.). În schimb, adulţii sunt impresionaţi de tehnicile preistorice de exploatare a sării sau de sala în care se află ţesăturile şi portul tradiţional.
Rep.: Câteva cuvinte despre „exponatul lunii”. Această noutate a adus mai mulţi vizitatori la muzeu?
V. D.: „Exponatul lunii” este un concept pus în aplicare de mai multe muzee din ţară şi se bucură de succes. Noi suntem abia la început şi dorim să promovăm piese deosebite aflate în colecţiile noastre, care nu fac parte din expoziţia permanentă. Pentru a spori atractivitatea muzeului şi implicit numărul de vizitatori, organizăm şi expoziţii temporare. Din păcate, receptivitatea publicului târgnemţean nu este pe măsura aşteptărilor noastre. În condiţiile unui număr limitat de oportunităţi culturale, ne-am fi aşteptat ca după reorganizarea muzeului să avem o atracţie mai mare pentru public. Să nu uităm că muzeul are şi un profund caracter didactic, deci elevii şi dascălii lor ar putea folosi această oportunitate.
Rep.: Ce gânduri de final doriţi să transmiteţi cititorilor nemţeni?
V. D.: Pe lângă expoziţiile temporare pe care le organizăm, la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Târgu Neamţ se desfăşoară şi acţiuni cultural-ştiinţifice. Colocviile, simpozioanele, lansările de carte sunt alte modalităţi de a ne semnala prezenţa în peisajul cultural. Având în vedere faptul că suntem parte componentă a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, multe dintre activităţi sunt organizate în colaborare cu alte muzee din judeţ. Tot în acest context se cuvine amintită participarea noastră la proiectele de cercetare arheologică desfăşurate în diferite situri aflate pe teritoriul judeţului Neamţ.
Aş dori să închei cu un îndemn: veniţi şi vizitaţi muzeul! Aprecierile şi eventualele critici din parte publicului ne ajută să ne perfecţionăm.
A consemnat Irina NASTASIU