Prăvoarele sunt obiecte legate de activităţile vânătoreşti şi se întâlnesc în special în zonele montane şi submontane. Confecţionate în special din corn de cerb, prăvoarele sunt remarcabile prin grija cu care au fost lucrate, dar mai ales prin motivele decorative care le înfrumuseţează. Decorurile sunt realizate prin incizie, fiind dispuse pe o faţă, uneori pe ambele, precum şi pe părţile laterale.
Prăvoarele au fost folosite într-o perioadă în care armele de foc nu erau perfecţionate. În Transilvania, sunt cunsocute încă din sec. XV-XVI, în timp ce în Moldova apar mai târziu. Cel mai vechi prăvor din judeţul Neamţ aparţine secolului al XVIII-lea şi a fost găsit la Palatul Cnejilor, de pe teritoriul comunei Ceahlău.
,,Obiectul pe care-l expunem este, şi de această dată, o piesă deosebită. Pentru luna noiembrie am ales o piesă etnografică, cu o frecvenţă scăzută. Este un corn pentru praf de puşcă, complet şi foarte frumos decorat. Obiectul aparţine celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi provine din satul Boboieşti, comuna Pipirig. Face parte din colecţia muzeului nostru din anul 2012, când l-am primit ca donaţie din partea profesorului Vasile Vrânceanu. Prăvorul este acoperit cu un decor complex, foarte îngrijit lucrat, compus din elemente geometrice şi solare. Un amănunt interesant este şi faptul că pe unul din braţe a fost aplicată o bucată de tablă de cupru, pentru a acoperi un defect de fabricaţie, astfel încât piesa să nu-şi piardă din valoarea funcţională şi estetică”, a declarat Vasile Diaconu, muzeograf la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ.
Implementarea conceptului ,,Exponatul lunii” reprezintă o modalitate inedită prin care Muzeul de Istorie şi Etnografie din Târgu Neamţ îşi valorifică piesele muzeale. Selectarea unui obiect deosebit şi prezentare lui individuală au drept scop îmbunăţăţirea percepţiei asupra artefactelor cu valoare istorică, precum şi promovarea lor.
Irina NASTASIU