La Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Cea mai mare colecţie de artă eneolitică din Europa

17/07/2014

interviu4 interviu3 interviu2 interviu1* Aici pot fi admirate celebrele „Hora de la Frumuşica”, ”Gânditorul de la Târpeşti” sau „Vasul cu suport şi colonete”

Inaugurat în vara anului 2005, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni este singurul muzeu Cucuteni din ţară, deţinândcea mai mare colecție de artă eneolitică din sud-estul Europei. Între artefactele cu o vechime de aproape 7.000 de ani se disting celebrele „Hora de la Frumușica”, „Soborul Zeițelor”,  „Gânditorul de la Târpești” sau „Vasul cu suport şi colonete”, piese care au trezit interesul și imaginația arheologilor, prin expresivitatea lor. Am stat de vorbă, despre Muzeul Cucuteni şi despre comoara culturală reprezentată de civilizaţia cucuteniană, cu muzeograful Constantin Preoteasa, cercetător ştiinţific în cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ

 

Rep.: Când au fost făcute primele descoperiri legate de Cultura Cucuteni?

Cercetător ştiinţific, dr. Constantin Preoteasa: Primele descoperiri au fost făcute încă din 1847, la Văleni, pe locul unde astăzi se află şcoala şi unde pe atunci era fabrica de hârtie a lui Gheorghe Asachi. Însă descoperitorul nu a intuit că a dat de vestigiile unei noi civilizaţii preistorice, considerând că sunt vestigii care aparţineau anticei Petrodava. Aşa încât actul de naştere al Culturii Cucuteni îl consemnăm câteva decenii mai târziu, abia în 1884, deci acum 130 de ani, când la Cucuteni – în momentul în care se derulau lucrări la cariera de piatră de acolo – au fost scoase la iveală alte vestigii ale acestei civilizaţii. Atunci, folcloristul Teodor Burada şi-a dat seama de importanţa noilor descoperiri, practic în acest fel luând naştere această civilizaţie, care este, fără îndoială, cea mai importantă din întreaga preistorie europeană.

Rep.: Iar oraşul Piatra-Neamţ se poate lăuda că deţine cea mai mare colecţie de artă eneolitică din Europa…

Constantin Preoteasa: Cea mai importantă colecţie de artă neoeneolitică din această parte a Europei se află, într-adevăr, la Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, incluzând aici şi celelalte muzee de istorie şi arheologie din cadrul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ. Deţinem, în prezent, cam 70% din patrimoniul cultural cucutenian descoperit pe actualul teritoriu al României.

 

Părintele Constantin Matasă , descoperitorul „Horei de la Frumuşica”

 

Rep.: De numele căror arheologi nemţeni se leagă Cultura Cucuteni?

Constantin Preoteasa: Sunt generaţii întregi de arheologi care au activat în judeţul Neamţ, cercetând aşezările acestei civilizaţii. L-aş aminti pe părintele Constantin Matasă, care a şi pus bazele actualului Muzeu de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamţ, în urmă cu 80 de ani şi care a întreprins cercetări nu numai în zona Neamţului, ci într-un areal mult mai larg, cuprinzând, în special, zona subcarpatică moldavă – areal de formare al civilizaţiei Cucuteni. Părintele Matasă a descoperit numeroase aşezări cucuteniene, între care se numără şi celebra Cetăţuia Frumuşica de la Bodeşti, de unde provine şi acest vas de tip horă – Hora de la Frumuşica. Acest vas reprezintă unul din tipurile de vase specifice doar acestui tip de civilizaţie. Cercetările întreprinde de părintele Matasă în urmă cu mai bine de 7 decenii constituie obiectul primei monografii arheologice dedicate unei aşezări cucuteniene de către un arheolog român. Lucrarea a fost realizată în limba franceză, contribuind substanţial la cunoaşterea acestei civilizaţii şi în afara graniţelor României.

Rep.: Valoarea Culturii Cucuteni s-a oglindit, de-a lungul timpului, şi în cadrul unor expoziţii internaţionale, obiectele din tezaurul cucutenian fiind expuse în SUA, Elveţia, Vatican, Grecia sau Polonia.

Constantin Preoteasa: Aşa este. De altfel, cele trei caracteristici de bază ale acestei civilizaţii sunt calitatea, cantitatea şi diversitatea vestigiilor sale, aceste atuuri atrăgând dintotdeauna atenţia atât a specialiştilor, cât şi a publicului larg. În ultimii ani, artefactele cucuteniene au făcut parte din prestigioase expoziţii naţionale şi internaţionale, dedicate preistoriei. Debutul cucutenianului într-o expoziţie dedicată exclusiv acestei civilizaţii îl consemnăm în 1997, la Salonic, când metropola elenă a fost desemnată Capitală Culturală Europeană. Un an mai târziu, când Sibiul a fost desemnat Capitală Culturală Europeană, am organizat, de asemenea, o expoziţie dedicată exclusiv Culturii Cucuteni, la Muzeul Bruckenthal.

 

Cultura Cucuteni – leagăn al civilizaţiei europene

 

Rep.: Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni este unic în ţară, atât prin tematica expoziţiei sale, cât şi prin capodoperele artei cucuteniene, pe care le adăposteşte…

Constantin Preoteasa: Aici se găsesc piesele cele mai spectaculoase aparţinând acestei civilizaţii: Hora de la Frumuşica; Gânditorul de la Târpeşti; Vasul cu suport şi colonete (descoperit la Izvoare), specific, de asemenea, doar Culturii Cucuteni, vas care, de altfel, este şi sigla instituţiei noastre; vasul Coroana descoperit recent la Poduri, lângă Moineşti; vasele binoclu – piese care nu se mai regăsesc în nicio altă civilizaţie. Trebuie să amintim şi numeroasele complexe de cult, printre cele mai vechi şi mai spectaculoase din Europa, care se regăsesc în muzeul nostru.

Rep.:  Cultura Cucuteni este considerată un adevărat leagăn al civilizaţiei europene. Cum se justifică această afirmaţie?

Constantin Preoteasa: Cucutenienii erau foarte bine ancoraţi în realitate şi extrem de civilizaţi. Pentru comunităţile umane preistorice, extrem de importantă a fost relaţia cu mediul natural. Cucuteni este singura civilizaţie din preistoria continentului nostru care poate rivaliza cu strălucitele civilizaţii orientale, ajunse la momentul respectiv chiar într-un stadiu urban. Sunt multe lucruri pe care cucutenienii le-au realizat şi care astăzi, cu toată tehnologia de care dispunem, nu reuşim să le mai punem în aplicare. Numărul foarte mare de artefacte descoperite în cadrul aşezărilor, calitatea deosebită a artefactelor şi diversitatea remarcabilă a acestora nu puteau fi la îndemâna oricăror comunităţi umane… Ca dovadă, nici comunităţile de mai târziu nu au mai ajuns la o astfel de productivitate. De asemenea, foarte multe din aşezările cucuteniene se remarcă prin organizarea deosebită a spaţiului, după planuri prestabilite. Acest mod de organizare a spaţiului, precum şi artefactele create de cucutenieni demonstrează  o foarte bună ierarhizare şi organizare socială în cadrul acestor comunităţi. Totodată, deşi construcţiile cucuteniene – fie locuinţe, fie ateliere de confecţionare a diferitelor tipuri de artefacte, fie sanctuare – erau realizate din lemn sau din lut, erau mult mai trainice decât locuinţele din zilele noastre. Toate aceste aspecte demonstrează că nivelul tehnologic al cucutenienilor depăşeşte, în multe privinţe, nivelul nostru! Calitatea ceramicii din care sunt făcute artefactele este, de asemenea, remarcabilă, rod al unei munci asidue de generaţii şi a unor experimente anterioare nesfârşite. Există o modă, în ultimii ani, ca la târgurile meşterilor populari să apară şi replici ale artefactelor cucuteniene. Nu trebuie să fii specialist ca să-ţi dai seama că există o diferenţă imensă între calitatea pieselor originale şi replicile actuale, care nu se apropie nici pe departe de artefactele realizate de meşterii cucutenieni.

Rep.: Unde se desfăşoară, în momentul de faţă, săpături arheologice care să pună în evidenţă Cultura Cucuteni?

Constantin Preoteasa: În fiecare an, Complexul Muzeal desfăşoară cercetări arheologice care vizează inclusiv aşezările cucuteniene. Este o tradiţie care conferă prestigiu instituţiei noastre şi care a permis crearea unui patrimoniu de excepţie. Săpăturile arheologice se derulează, în continuare, la Poduri – o staţiune de importanţă naţională – la Frumuşica, la Târgu-Neamţ (pe Dealul Pometea), la Lunca, Solca sau Cucuieţi. Cercetările durează mulţi ani, este nevoie de multă muncă şi de multe resurse materiale şi umane. Dintre cele peste 5000 de aşezări aparţinând întregului complex cultural Cucuteni-Tripolie, doar 1% sunt cercetate în prezent. Aşadar, cucutenianul ne rezervă încă multe alte surprize.

Interviu realizat de Irina NASTASIU