În primul rând, pentru că în urmă cu 20 de ani m-a ajutat să mă titularizez la această școală, unde mi-a rânduit să întâlnesc cadre didactice minunate, pe care le-am văzut jertfindu-se efectiv pe altarul catedrei, pentru formarea sufletelor atâtor tineri, care au trecut prin această școală, cunoscută mult timp cu numele de ”Școala Nr. 26 Piatra Neamț”.
Ne amintim cu mult drag de sufletele lor nobile, de caracterul frumos pe care îl prezentau în fața elevilor, de lupta acerbă pe care o dădeau pentru stârpirea relelor din școala noastră, de eforturile supraomenești ale multora dintre aceștia, de a forma caractere puternice asemeni domniilor lor, curățate de vicii inerente, preocupate de formarea lor profesională și socială.
Este greu să-i amintim pe toți cei care și-au purtat pașii prin cancelaria școlii noastre, în calitate de cadre didactice competente, corecte, discrete, modeste, oneste… și câte alte epitete laudative ce li s-ar cuveni a fi recunoscute foștilor noștri colegi, dintre care amintim directorii: Dumitru Papuc, Magdalena Papuc, Vasile Bâlcu, Elena Lămătic, Maria Archip, Gheorghe Muraru, Mihai Mancaș, Nicoletta Bud, Ileana Ioniță, Niculina Niță, Cătălina Grigoraș Popa, despre fiecare auzind doar cuvinte de laudă și apreciere și cărora le trimitem gândurile noastre de mulțumire și de recunoștință pentru tot ce au făcut în calitate de conducători ai acestei instituții de învățământ și educație – Școala Gimnazială ”Daniela Cuciuc”.
În febra pregătirilor pentru sărbătorirea aniversării încercăm să ne amintim și câteva nume ale colegilor noștri, cerându-ne iertare pentru omiterea unora dintre aceștia, dar asigurându-i că Bunul Dumnezeu nu-i va uita, ci îi va pomeni întru Împărăția Sa, atunci când va striga catalogul neamurilor și îi va răsplăti așa cum se cuvine trecându-i în Cartea Vieții Sale. Așadar, recunoștință și dor de colegii noștri: Daniela Cuciuc, Elena Iftime, Lucreția Ciurea, Emilia Cojocaru, Constantin Pruteanu, Lucia Ciucă, Adriana Cazacu, Adriana Rusu, Ana Melinte, Anica Arnăutu, Zenovia Gîlcescu, Aurica Michiu, Margareta Dragotescu, Silvia Iftimia, Ecaterina Măzăreanu , Tudorița Zavaliche, Veronica Mazilu, Dumitru Terbescu, Angela Irimia, Ecaterina Avram, Viorica Teleman, Elena Ciubotariu, Georgeta Jora, Elena Maftei, Elena Amariei, Cătălina Tomșa, Mihai Ailincăi, Maria Catană și mulți alții pe care nădăjduim că Domnul Hristos – Învățătorul neamurilor să-i valorizeze cum se cuvine, așa cum merităm fiecare dintre noi, după dreptatea Sa cea sfântă.
Pentru cei plecați în veșnicie, în fiecare an la Zilele Școlii noastre a fost oficiat parastas de pomenire, iar printre cei adormiți în Domnul, pomenim cu drag pe domnișoara Daniela Cuciuc, profesoara de excepție al cărei nume îl poartă școala noastră, domnii directori Dumitru Papuc și Vasile Bâlcu, dar și profesorii: Angela Irimia, Cătălina Tomșa, Elena Mihăilescu și alții. Numele acestora este permanent pomenit cu multă conștiinciozitate de părintele paroh Viorel Crușitu – numit de doamna directoare Daniela Gabriela Ciobanu, ”părintele de suflet” al școlii noastre. În cuvântul de binecuvântare și pomenire sfinția sa remarca faptul că, împlinirea celor 40 de ani de existență a școlii noastre, poate fi corelată și cu cele 40 de zile de post ale Mântuitorului menționate în Noul Testament, dar și cu zilele de post ale profetului Moise din Vechiul Testament înainte de a primi Tablele Legii, iar ca o completare, lidera noastră de sindicat, profesor Magdalena Lupu a sesizat că aceasta este și vârsta doamnei directoare a acestei instituții, deci avem motive duble de sărbătorire a tinereții amândurora.
În completare, doamna consilier educativ – profesor Maria Archip a remarcat în numele întregului colectiv, atmosfera plăcută de muncă și mulțumirea generală a tuturor cadrelor didactice, a elevilor și părinților, în acest an școlar, în care ne este directoare doamna profesoară Daniela Gabriela Ciobanu, un suflet cald, blând, generos, cu un chip la fel de frumos ca și sufletul, alături de care am reușit să ne revenim după șocul produs de acea plecare neașteptată a fostei doamne director Niculina Niță și să trecem peste toate problemele inerente ale învățământului.
Același lucru l-a sesizat și domnul profesor Gheorghe Muraru, care a fost o perioadă director al Școlii noastre, faptul că în acest an s-au înregistrat rezultate foarte bune în toate domeniile, dar că atmosfera pacifistă dintre profesori, părinți și elevi a fost ca niciodată, de nota 10. Probabil acesta a fost și motivul pentru care, despre Școala ”Daniela Cuciuc” au vorbit la superlativ și invitații noștri, domnul primar Dragoș Chitic, domnul inspector școlar, profesor Cristian Secară, directori de la alte școli nemțene, agentul de proximitate domnul Iulian Iftime și alții. Cu toții au apreciat aspectul exterior și interior al școlii noastre, pavoazată cu zeci de fotografii, ce surprind secvențe ale multiplelor activități desfășurate de profesorii și învățătorii acestei școli, dar și desene, machete și planșe realizate de sufletele curate ale elevilor noștri, modelați cu eforturi uriașe și jertfelnicie mucenicească, de acești colegi ai mei, care se întrec pe ei înșiși, în lupta de instaurare a binelui și frumosului în această școală, după modelul oferit nouă de amfitrioana școlii noastre, dra profesor Daniela Cuciuc, exemplară în toate, râvnă cărturărească, punctualitate, colegialitate și multe altele.
Semăna bine cu sora mai mare a dumneaei, dra profesor Cătălina Cuciuc, atât de iubită și apreciată de sutele de copii din Bicaz, care i-am fost elevi și cărora ne-a marcat tinerețea ,cu exigența și pretențiile cărturărești, ce ne-au ajutat ulterior atât de mult, dar pentru care ,simt că nu am mulțumit suficient, cât încă erau printre noi, aceste două ”stele ale galaxiei elitelor intelectuale”.
Tocmai de aceea, ne manifestăm măcar acum recunoștința profundă față de aceste două domnișoare profesoare de excepție, surori, modele vrednice de urmat pentru toți elevii școlilor nemțene și nu numai… Veșnică să le fie pomenirea, măcar printre noi, cadrele didactice care le-am cunoscut și care le păstrăm vie amintirea.
Dintre cei care am rememorat bucuria anilor petrecuți împreună în această școală în calitate de colegi ai drei profesor Daniela Cuciuc amintim pe doamnele profesoare Maria Archip și Teodora Nechifor – dirigintele de excepție ale celor două clase a VIII-a din acest an școlar, dl. profesor Gheorghe Muraru, doamnele învățătoare Angela Obreja, Antonița Ionel, Maria Nistor, Elena Filipov și subsemnata, care am avut onoarea de a le fi și elevă( a domnișoarei profesoare de limba română Cătălina Cuciuc la Școala Generală din Bicaz)și colegă( a domnișoarei profesoare Daniela Cuciuc), deci povara amintirilor mele este mult mai grea, dar și mai frumoasă.
Tocmai de aceea, simt că îmi revine responsabilitatea de a face cunoscută viața și activitatea acestora, elevilor care pășesc pragul acestei școli și aleg să studieze aici, dar și noilor mei colegi veniți ulterior, alături de care am sărbătorit împreună Zilele Școlii.
Dintre aceștia amintim pe dra Carmen Nohai, experta noastră în realizarea de proiecte europene, colegele învățătoare: Camelia Zaiț, Cristina Laza Cohut, Angela Darandoi, Tudorică Ciubotă, alături de profesorii: Lucian Strochi, Daniela Chioacă, Otilia Popa, Irina Zlei, Doina Dragomirescu, Lăcrămioara Secară, Cristian Soroceanu, Sergiu Irimia, Anca Afloarei, Valentina Chirvase, Cătălina Boghian, Emilia Borș-Florea. Corpului profesoral actual s-au alăturat si colegii din personalul didactic auxiliar: secretar șef, Monica Beșu, doamna contabilă Mariana Zaharia, doamna laborantă Nicoleta Fota, domnul informatician Andrei Tamaș și personalul nedidactic, doamnele Diana Dascălu, Elena Ploscaru, domnul Marius Trifan.
Cu toții am participat și la programul artistic susținut de elevii școlii noastre sub atenta și competenta îndrumare a doamnelor învățătoare Angela Obreja (responsabilă cu activitățile artistice mulți ani în școala noastră), a dnei învățătoare Antonița Ionel, care a surprins audiența cu patru numere în program susținute cu elevii clasei dumneaei, I B, doamnele învățătoare Camelia Zaiț și Carmen Nohai, ambele cu ”îngerașii” claselor pregătitoare, care ne-au copleșit cu dansurile lor gingașe și pline de candoare, la care s-a adăugat și fabula interpretată de eleva Dandu Amalia de la clasa a IV-a A,a doamnei învățătoare Elena Filipov.
A urmat apoi ”desfășurarea de forțe artistice” ale elevilor claselor V-VIII, pregătiți cu asiduitate și seriozitate de dl instructor Marius Lupu de la Școala Populară de Arte, cu care ne mândrim mult, acesta fiind și fost elev al școlii noastre, care a muncit cu multă seriozitate ani la rând pentru a realiza serbări foarte frumoase, aplaudate și apreciate pe scenele unor prestigioase locații nemțene( Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Casa de Cultură, Sala Prefecturii, Galeria Mall și altele).
În acest an aniversar noi am fost o gazdă perfectă, preferând să alocăm mai mult timp invitaților noștri ”acasă” la noi, motiv pentru care nu am mai plecat ”în deplasare”. Așadar, ca și în ultimii cinci ani, instructorul Marius Lupu a pregătit două numere de excepție cu elevii absolvenți ai claselor a VIII-a, care au ales să fie îmbrăcați în costume naționale cu bandă tricoloră la brâu și cu flori prinse în cosițele împletite, așa încât, atunci când au apărut toată audiența a aplaudat frenetic, fiind emoționată de aspectul extrem de plăcut al acestor costumații tradiționale, cu iile populare, după modelul moșilor și strămoșilor noștri.
Ce a urmat este greu de redat în cuvinte… o explozie generală de bucurie în care se împleteau melodiile populare extrem de frumoase și emoționante cu aplauzele permanente ale publicului, cu chiuiturile ”cosânzenelor”noastre, care ne-au stors lacrimi de bucurie și după declarațiile multora au reușit să ne electrizeze, făcându-ne ”pielea de găină”, cum se spune în popor.
Din fericire, fotoreportera Ingrid Afloarei-Rebegia, consacrată deja în școala noastră a surprins pe peliculă parte din aceste momente, printre care și fotografia acestui articol.
Am retrăit cu toții, din nou, acea sfâșiere plăcută a sufletului îndrăgostit până la lacrimi de folclor, care rămâne pretutindeni, în țară și peste hotare, ”fruncea”. La banchetul de absolvire a claselor a VIII-a domnul instructor Marius Lupu a fost din nou felicitat de direcțiunea școlii, oferindu-i-se și diploma de excelență pentru activitățile desfășurate voluntar, ani la rând, cu colegii săi mai mici. Același lucru l-au făcut și absolvenții , care i-au mulțumit în plen și l-au rugat să mai execute încă o dată acel dans popular, decent și emoționant, la care, de data aceasta s-au strâns și au aplaudat, pe lângă profesori și părinți, chiar și personalul locației unde a avut loc banchetul. Acesta a fost „cântecul de lebădă„ executat pentru ultima oară de ei, elevii mei, după care, trebuie să mărturisesc, „bocesc moldovenește”, în fiecare an, la fiecare absolvire, așa, ca o bunicuță ce se desparte de nepoțeii pe care i-a crescut opt ani de zile, care i-a văzut mici pitici, cu care ne-am rugat îngerașului să ne ajute să creștem mari, cu care am încercat să ne modelăm după chipul sfinților spre a căror Împărăție mergem, dar căreia, viața, în fiecare lună iunie îi mai răpește câte o serie de copilași, cărora, așa, ca o ”cloșcă” grijulie le duc grija și dorul până când va fi să ne revedem la poarta Raiului, așa cum le scriu pe tricouri, cuvintele de despărțire.
Noi profesorii creștini le ducem grija, să nu-și piardă suflețelele în această călătorie spre veșnicie și să nu absenteze la Marele Banchet oferit de Tatăl Ceresc în Împărăția Sa, după marea ”evadare finală” ce ne așteaptă.
Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să-i încredințez în rugăciunile mele Învățătorului nostru veșnic, Domnul Iisus Hristos să-i învețe mai departe care este calea spre El și ocrotirii Maicii Sale Sfinte, sub a cărei povățuire s-au aflat și până acum toți cei care au avut duhovnic și l-au ascultat.
Toate aniversările au fost frumoase în cei 20 de ani petrecuți de mine în această școală, dar ca în acest an, așa cum aminteau și invitații noștri, fiind o vârstă specială, cu rezonanțe biblice, în acest an parcă a fost o bucurie și o pace a Duhului Sfânt ca niciodată, pe care am remarcat-o toți cei prezenți. Mulți am sesizat și dansul câtorva porumbei care s-au rotit permanent deasupra școlii, dorind parcă să arate binecuvântarea Bunului Dumnezeu trimisă din ceruri prin ei, mesagerii Lui. Așa priveliște am mai văzut doar la Patriarhia Română, când predica Prea Fericitul nostru Patriarh Daniel la o mare zi de sărbătoare. Corelând cele două imagini, cea de la Patriarhie și cea de la Școala noastră, mi-am amintit cum în urmă cu mulți ani am rugat printr-un memoriu adresat mitropolitului Daniel al Moldovei de atunci (actualul Patriarh), să ne ajute, pentru că eram singura școală din oraș care nu avea o biserică mai apropiată la care să poată fi duși elevii. Cu receptivitatea și promptitudinea ce-L caracterizează, Înaltul Ierarh Daniel S-a înființat în cartierul nostru cu oficialități ale orașului și un sobor de preoți cu care a sfințit locul unde s-a construit actuala biserică cu hramul Sfinții Părinți Ioachim și Ana. Elevi ai acestei școli L-au așteptat pe Patriarhul Daniel cu floricele în mâini, fiind binecuvântați de Prea Fericirea sa, apoi, după sfințirea locului de construire a bisericii, a trecut și ne-a binecuvântat și școala.
Aceste amintiri m-au făcut să cred, pentru moment că acei porumbei, or fi fost ”voiajori” sosiți tocmai de la Patriarhie ca o binecuvântare, după 20 de ani, trimiși la ceas aniversar de Prea Fericirea Sa, ”mugurilor Săi de lumină” așa cum îi consider eu pe toți elevii ce mi-au fost încredințați să-i ”dăscălesc”. Ei înțeleg că primesc prin profesoara lor cunoștințe creștine primite de la Însuși Patriarhul României, care ne-a fost profesor la Facultatea de Teologie multor studenți teologi și care am primit seva credinței din acest ”trunchi”, așa ca niște rămurele și transmitem mai departe elevilor noștri, ca unor mugurași, această sevă binecuvântată de credință, numindu-i ”mugurașii Patriarhului Daniel”, cărora le doresc să ajungă consilieri patriarhali, să ajute acest arhiereu jertfitor, care ne-a ajutat atât de mult și pe noi, elevii și locuitorii cartierului Mărăței.
Asta învățăm la disciplina Religie, să mulțumim și să fim recunoscători binefăcătorilor, așa că în aceste zile frumoase de vară, la ceas aniversar înălțăm gânduri de mulțumire și recunoștință tuturor, nădăjduind să fim urmași vrednici ai înaintașilor noștri destoinici, să se mândrească măria Sa Ștefan cel Mare și Sfânt cu strănepoții săi, pentru care atâtea generații s-au jertfit apărând țara, credința și neamul. În acest context amintesc și faptul că, în urmă cu zece ani, o distincție de vrednicie cu chipul Sfântului Domnitor numită SANCTUS STEPHANUS MAGNUS DEFENSOR FIDEI CHRISTIANAE, a ajuns și în școala noastră, aniversată astăzi, fiind oferită tot de Patriarhul României, profesoarei de religie a acestei școli, Dana Dobreanu, care încheie acest articol cu îndemnul biblic de pe această diplomă, care ne cere să valorificăm darurile primite de la Dumnezeu, să ne apărăm credința și să fim credincioși până la moarte, pentru a primi cununa vieții. Deci și în Rai o fi tot un fel de școală cu coronițe și cununițe? Exact ca la școala noastră ”Daniela Cuciuc”, considerată pe drept cuvânt ”O gură de Rai”. Dacă doriți să vă convingeți, veniți să ne vizitați! Vă așteptăm cu drag!
Profesor religie, Dana Dobreanu