Itzac Miron, psiholog: Perioada pubertății la fetițe din punct de vedere psihologic  și relația părinte – copil

14/02/2015

itzakÎn această săptămână, s-a întâmplat să mă ocup cu două cazuri similare; este vorba de două fetițe de vârsta apropiată, 11 -12 ani, care manifestă un comportament comun.

-În primul caz, fetița reprezintă stări de bulimie și devine astfel nemulțumită de aspectul ei fizic. Astfel ea face eforturi să mănânce cît mai puțin, găsind cât mai multe argumente negative împotriva alimentelor (că acestea ar fi expirate, dăunează sănătații etc), iar toate acestea au ca și consecință slăbirea ei rapidă (aproximativ 12 kg). Fetița manifestă și teamă de a dormi singură și dorește să doarmă lângă tatăl ei.
– Al doilea  caz. Pe lângă toate aceste manifestari menționate mai sus, a dezvoltat și semne de atacuri de panică (simte că nu mai are aer, are palpitații, simte dureri în piept). Lucrul acesta se întâmplă în fiecare zi, înainte de a merge la culcare.
Consecințele,  în ambele cazuri , au, de asemenea, puncte asemănătoare: fetițele nu mai sunt concetrate la școală, una din ele se exteriorizează foarte puternic cu stări agresive, a doua se interiorizează.

Ce se întâmplă cu aceste fetițe ?
Pentru a primi o înțelegere mai bună, trebuie să înțelegem fazele de dezvoltare ale lui Freud și ale lui Erikson. Freud spune ca sunt câteva faze în dezvoltarea copilului: bebelușul de la vârsta de 0 până la 1 an – faza orală , care reflectă că totul se întâmplă pe gură, de la 1 an la 3 ani – faza anala – din punct de vedere a lui Freud copilul se îndreaptă spre disciplină, igiena corpului și curățirea acestuia. A 3-a este faza de la vârsta de 3 ani până la 7 ani – faza genitală . De la 7 ani până la 11 ani (la băieți este o întârziere comparativ cu fetele de ½ ani) – faza școlii ori faza ascunderii. Și Erikson și Freud vorbesc despre o fază a întoarcerii la faza genitală și care reprezintă pentru mulți psihologi perioada adolescenței.
Ce trebuie să facă părinții?

Părinții, în special mămicele care suferă la rândul lor de o imagine fizică necorespunzătoare și care au tendințe de perfecționalism,  transmit către fetița lor aceleași tendințe și se creează un cerc vicios mai puternic. Alți părinți tind să se lupte cu fetița lor și să o contrazică până când aceasta, prin nevoia ei de a-și dezvolta personalitatea și identitatea ei independentă, face totul invers. Alți părinți tind să facă compromisuri fără a impune limite, numai pentru a crea un mediu liniștit în care fetița va renunța la obiceiurile ei. O greșeala puternică care poate să le coste mult mai târziu.
Ce ar trebui, noi, ca părinți, să facem în aceste cazuri: când vedem ceva schimbat la comportamentul copilului este foarte important să discutăm liber și să încercăm să le explicăm consecințele. Multe din fetițele pe care le-am avut la terapie, din lipsa de educație sexuală și discuții libere cu părinții lor, se simțeau vinovate , frustrate și nu știau cum să coordoneze problema lor. Dacă un părinte simte că nu poate el să ofere aceste informații, ar fi bine să se sfătuiasca cu un psiholog ori cu învățătoarea/ profesoara care poate să le dea o explicație mai bună. Trebuie totuși păstrat o anumită limită și disciplină in relația copil – părinte, dar această limită trebuie să fie un pic mai flexibilă și deschisă: cum ar fi „mamă, cu ce mă îmbrac astăzi la școala?” Mama trebuie să-i dea câteva variante din care fetița să aibă posibilitatea să aleagă cea mai bună variantă. Nu are voie să-și impună o singura opțiune. Credința în Dumnezeu este o metodă foarte bună pentru a ajuta copilul să se deschidă și să se confeseze. Dacă este posibil, o altă variantă este să apelați la ajutorul unui psiholog.
Vârsta pubertății începe de la 11 ani și jumătate și continuă până în jur de 13/14 ani. Unii psihologi consideră că intrarea la liceu punctează cea de-a doua fază a adolscenței puternice. În perioada 70- 80 această fază se finaliza în jurul vârstei de 18 ani când termină bacalaureatul.

Dacă ne repezim să ne contrazicem copilul, dacă ne repezim să-i impunem o anumită gândire, dacă transmitem mesaje de neîncredere față de copil, toate acestea nu fac decât să înrăutățească cursul normal al dezvoltării acestuia. Și de aici, fiți foarte atenți cum vă comportați și cum comunicați cu fetițele de această vârstă.
Aștept sugestiile și întrebările dumneavoastră.
Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: miron@ambra.ro
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro