Intrarea în biserică a Maicii Domnului sau Ovidenia, sărbătorită pe 21 noiembrie de toţi creştinii, a fost anul acesta pentru enoriașii bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Sărata (județul Bacău) una memorabilă. Întreaga suflare a satului Dealul Nou, unde se află biserica, l-a întîmpinat cu bucurie pe ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu un sobor de 14 preoți.
” La acest ceas de sărbătoare și de împlinire a vremii, trăim și o împlinire a acestei comunități, care se înscrie între cele 450 de unități de cult din Eparhia noastră. Am simțit dintru început primirea caldă și frumoasă pe care ne-ați făcut-o. Mulțumim pentru florile recunoștinței și pâinea dragostei cu care ne-ați întâmpinat și care reprezintă întreaga comunitate. Am văzut aici toată prețuirea pe care o aveți pentru noi”, a spus ÎPS Ioachim la sosirea în mijlocul credincioșilor din parohia Dealu Nou.
La sărbătoare, o notă aparte au dat-o tinerii îmbrăcați în costume populare de la Ansamblul Folcloric Sărățelul din localitate, dar și Corala ”Sf. Paraschevi” a Catedralei Arhiepiscopale din Roman, care a răspuns cântărilor religioase din strana bisericii.
*Hirotonie de diaconi și preoți
În cadrul Sfântei Liturghii, ÎPS Ioachim Băcăuanul a oficiat hirotonia întru diacon și cea întru preot a doi tineri teologi. Înaltul ierarh a hirotonit în treapta de diacon pe tânărul teolog Marian Gliga, pentru Capela „Sf. Ap. Andrei” (Bacău), şi pe părintele diacon Ştefan Diaconu în treapta de preot pentru Parohia „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” Valea Mare, Protopopiatul Bacău.
”Cele două hirotonii pe care le vom săvârși astăzi vor fi pentru a vedea că preotul nu are o investitură din partea oamenilor, ci din partea lui Dumnezeu, prin cei care sunt rânduiți canonic prin Duhul Sfânt, de ierarhii Sfântului Sinod care au succesiune apostolică”, a spus ÎPS Ioachim în cuvântul său către dreptcredincioșii aflați în biserica devenită neîncăpătoare pentru mulțimea adunată. Preotul protopop Costică Busuioc a subliniat importanța și semnificația slujbei arhierești într-o comunitate parohială, iar preotul paroh Cristinel Vasile Balcanu a mulțumit ierarhului pentru bucuria slujirii și încredințarea păstoririi duhovnicești a comunității din comuna Sărata, adresând urări de bine tuturor celor care se implică în bunul mers al vieții parohiei Dealu Nou.
Spre finalul Sfintei Liturghii, plecându-și genunchii, ierarhul și preoții s-au rugat pentru cei adormiți, pentru eroii neamului, pentru cei ce au murit de moarte năpraznică, în incendii, în atentate, făcând şi rugăciuni pentru bolnavi, pentru cei care sunt în spitale şi în suferință, ÎPS Ioachim recitând poemul liturgico-dogmatic, ”Imn acatist închinat Maicii Domnului”.
*Două surori întru Domnul la Mănăstirea „Bunavestire” Tisa-Silvestri
În aceeași zi, în faptul serii, la Mănăstirea „Bunavestire” Tisa-Silvestri (Bacău), ÎPS Ioachim a oficiat Sfânta Liturghie. Un alt moment deosebit, la care unii dintre cei prezenți au fost părtași pentru prima dată în viața lor, a fost renunțarea la viața de mirean și intrarea în cea monahală a Ioanei și Ralucăi, care au devenit astfel măicuțele Antonia și Teofania.
Venind cu umilință, în genunchi, alături de stareța mănăstirii, cele două tinere femei s-au lepădat de viața plină de păcate, în fața întregii comunități, în cadrul ritualului Tunderii în numele lui Hristos și au îmbrăcat straiele monahale.
Duminică dimineața (22 noiembrie), la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Parascheva” din Roman, părintele diacon Gliga Marian a fost hirotonit în treapta de preot la Capela „Sfântul Apostol Andrei” Bacău, iar tânărul teolog Giosanu Ionuț a fost hirotonit în treapta de diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale.
„Hirotonia diaconului și a preotului se face de către un arhiereu, prin punerea mâinilor unită cu rugăciunea sfințirii, după arhiercticon, prin care i se transmite darul de a sluji cele sfinte la altar, ca o continuare a misiunii apostolice spre slava lui Dumnezeu, mântuirea sufletului aproapelui și a lor înșiși.Taina hirotoniei se face numai în altarul bisericii, fiindcă cei hirotoniți vor sluji numai în altar, în chip public, ca să participe câți mai mulți oameni, fiindcă misiunea lor este de a sluji pe aproapele. „Sârguiți-vă de a face toate după voia lui Dumnezeu, având în frunte pe episcop ca locțiitor al lui Dumnezeu, pe preoți ca pe soborul apostolilor și pe diaconi care sunt bine plăcuți, care au încredințată slujirea lui Iisus Hristos” (site-ul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului).
*Tradiții și obiceiuri de Sărbătoarea Luminii- Ovidenia
De Ovidenie, femeile dau de pomană „lumină de veci”, fiindcă se spune că lumânarea din această zi, dată de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, dar şi pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Lumânările aprinse pentru aceşti morţi sunt în formă de toiaguri, cât un stat de om, apoi se învârtesc ca melcul.
Praznicul împărătesc al Intrării în biserică a Maicii Domnului semnifică aducerea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim, la vârsta de 3 ani, de către părinţii săi, Ioachim şi Ana. Aici a trăit şi a slujit ca fecioară în templu până la logodna ei cu Dreptul Iosif. Aducerea ei la templu s-a petrecut în urma promisiunii făcute lui Dumnezeu de părinţii ei. Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăşi „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie şi templu al Pruncului dumnezeiesc care se va naşte din ea. Această sărbătoare a luat naştere în secolul al VI-lea. Astfel, la 20 noiembrie 543, împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat ocrotitorul bisericii, însăşi Sfânta Fecioară Maria, sărbătoarea fiind închinată aducerii ei la templu.
În noaptea de Ovidenie, când se credea că se deschide cerul și vorbesc animalele, se făcea priveghi la lumina unei lumânări încolăcite într- o strachină cu apă de leac. Tot atunci se făceau farmece și descântece, se afla ursita, dar și observații și previziuni meteorologice. Pentru copiii morți nebotezați și pentru oamenii înecați și morți fără lumânare se făceau în această zi praznice și se împărțeau pomeni. Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără opreliște, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale. De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.
